Vechiul Testament Ieşirea – a doua carte a lui Moise Capitolul 20 8-10 Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine. Sărut mâna Părinte, foarte des încearcă cineva să-mi demonstreze că a 7-a zi este sâmbăta… Dacă e posibil, lămuriți care este a 7 zi și de ce. Mulțumesc anticipat.
- Boris a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Ca zi de odihnă în Vechiul Testament a fost sărbătorită ziua sâmbetei. Pentru creștini însemnătatea acelei zile dispare și locul ei îl preia Duminica, cu noul ei sens. Serbarea sâmbetei a fost numai pentru Vechiul Testament. În Noul Testament s-a hotărit a se serba Duminica ca amintire a Învierii Domnului. Căci deși sâmbăta era denumită „legământ veșnic”, „să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua odihnei din neam în neam ca un legământ veșnic” (Iesire 31, 16), totuși pentru epoca mesianică s-a prezis o altă zi. Profetul Zaharia spune: „În ziua aceea, zice Domnul, fiecare din voi va pofti pe aproapele său sub vița și smochinul său” (Zaharia 3, 10). Ziua aceea, e ziua învierii, precum spune Psalmistul: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea” (117, 24). Domnul Hristos a călcat sâmbătă prin: vindecarea omului cu mînă uscată (Matei 12, 10-13); vindecarea slăbănogului de la lacul Vitezda (Ioan 5, 1-13); vindecarea orbului din naștere (Ioan IX, 1-14). Mântuitorul nerespectând sâmbătă, a spus că El este mai mare decât sâmbăta, este domn al sâmbetei (Matei 12, 8; Marcu 2, 28). La sinodul din Ierusalim, printre cele patru dispozițiuni, pe care trebuiau să le respecte cei care intrau în creștinism, sîmbătă nu există (Fapte 15, 29). Sfîntul Pavel mustră pe galatenii și colosenii care vor să se întoarcă la sărbătorile iudaice. „Nimeni să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă sau sâmbete, care sunt umbra celor viitoare, iar trupul (este) al lui Hristos” (Coloseni 2, 16; cf. Galateni 4, 9-11. Poruncă a patra din Decalog, nu e amintită nicăieri în Noul Testament spre a fi respectată. Deci, începând de la Apostoli și de la primii creștini Biserica a sărbătorit ca zi de odihnă, Duminica.
„Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu” Evrei 4,9.
mag. Vitalii Mereuțanu
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
