Vă rog de mă iertați părinte… mă framîntă o problemă, eu poate nu ar trebui să întreb, dar totul să pornit de la așa ceva: eu m-am întâlnit cu un băiat 3 ani, ne iubeam enorm m-am îndrăgostit pentru prima dată, și nu am rezistat ca să nu cădem în păcat, după ceva timp el a dispărut fără să îmi spună ceva, apoi după aproape jumătate de an a apărut și a spus că nu e pregătit pentru căsătorie și nu putem fi împreună, acuma eu deja de 2 ani sunt singură nici nu mă pot uită la cineva, sunt cu rușine în ochi și cred că nici n-o să mai vrea cineva să se căsătorească cu mine așa cum am rămas… mi-am mărturisit păcatul dar conștiința nu mă lasă, mă mustră în continuu. Mai ales că în zilele de azi aproape toți băieții vor să trăiască înainte de căsătorie, dar eu mi-am dat seamă că nu mai vreau să greșesc ca prima oară, ce să fac mai departe cum să trăiesc???… Mă rog de mă iertați părinte.
- rodica a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Nu trebuie să rămâneţi mereu în frământare. Lăsaţi mila Domnului peste voi şi nu vă mai chinuiţi. Odată ce aţi mărturisit păcatul să fie lăsat la mărturisire. Dacă nu simţiţi linişte mai mergeţi odata la părintele şi spuneţi că nu vă simţiţi împlinită şi nu aveţi linişte şi cereţi un canon pentru a vă putea linişti. Vă asigur: dacă ne căim de păcat şi ne depărtăm de el, Domnul ne întinde mâna de ajutor. Iar dacă ne căim şi mereu ne frământăm asta înseamnă că ne îndoim de bunatatea lui Dumnezeu. Şi acesta e un alt mare păcat. Încercaţi să aveţi încredere în Domnul, Cel care este a tot iertător şi a tot iubitor. Şi nu mai tăgăduiţi iertarea şi bunătatea lui. Şi rugaţi-vă să vi se aducă acel suflet alături de care aveţi nevoie pentru mântuire.
mag. Vitalii Mereuţanu
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
