Părinte, Doamne ajută, am apelat la dumneavoastră să mă sfătuiți ce ar trebui să fac. O să încep cu începutul să vă dați seama de problema mea, sunt căsătorită de 2 ani cu o persoană mai mare că și mine cu 9 ani, de la începutul căsătoriei noastre au fost discuți și probleme și anume: – în primul rând noi nu am stat împreună, fiecare am stat la părinți și ne întâlneam doar seara că așa vroia soțul. Greșeala a fost a mea că am acceptat din cauza că știind că sotu este foarte certăreț și ca să fie liniște în familie am acceptat, așa am stat aproape 1 an și 8 luni pînă am ajuns în străinătate, unde problemele sau agravat și mai mult. Adică sotu a început să îmi vorbească urât, să ridice și mînă la mine, toate acestea din cauza că eu i-am văzut niște conversați pe calc. Vorbind cu o prietenă de a lui,normal că din aceea ceartă sau spus cuvinte urâte prin care eu i-am reproșat că toată viață i-a trebuit bani și că o să ajungă să își puie bani pe piept, el afirmandu-mi că i-am dorit moartea. Îmi pare nespus de rău că i-am spus aceea vorba la nervi. Am trecut pînă la urmă și peste aceea ceartă, dar a apărut alta adică din nou am citit un e-mail primit de soțul meu, tot de la aceeași persoană care îi spunea că nu mă iubește și când își va atinge scopu să mă lase. Văzând acel e-mail normal că i-am cerut explicați dar nu știu ce să mai cred despre el, îmi spune că mă iubește și că ptr. el nu există alte femei, dar tot în același timp se contrazice pe sine. Nu știu ce ar trebui să fac, aș dori să mă ajutați cu un sfat ,ca să nu ne mai certăm,vă mulțumesc.
- a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Bună să vă fie inima. In primul rând să știți: odata ce sunteți o familie se locuiește numai și numai sub aceiași plapumă. Nu se mai punte în discuție de a trăi separat. Aceasta deja nu mai este familie. Iar despre șchiopătările soțului tot pe dumneavoastră trebuie să vă mustru. Interesant oare de ce eu nu am motiv de șchiopătare? Pentru că am o soție înger care îmi dă putere și încredere să rezist încercărilor. Credeți că eu nu sunt om? Sunt și eu om și am și eu încercările trupului meu. Însă încrederea și sprijinul soției mă ține departe de locurile care sunt numite: căderile mele. Nu trebuie să fii inspector sau polițist în casă. Pentru că în ce măsură o faci pe polițistul în acea măsură soțul va cădea și mai tare. Trebuie în primul rând să lucrezi asupra gândului tău. Să încerci să nu lași loc pentru gândiri rele. Să te apropii de soț și să îl rogi să aduceți totul pe picioare statornice. Să îi spui că tu nu vei mai fi omul care îl vei împinge la încercări și că ai nevoie de el ca și soț în familie. Și roagă-l să depună și el o mică parte la înbunătățirea stării familiei voastre. La voi totul merge din rău spre mai rău. Încearcă să înțelegi că prin rău nu vei avea cine știe ce în această viață. Cu dragoste și blândețe dobândești înțelepciunea minții de a chivernisi bine casa. Smerenia să îți fie haina vieții tale. Ar fi foarte bine să aveți un duhovnic la care să vă spovediți cât mai des. Eu plaudez pentru un duhovnic al familiei. Deci dacă nu sunteți în stare să vă mântuiți unul pe altul atunci câutați-vă un duhovnic care să vă ajute să vă mântuiți. Și nu îi oferi prilej de bârfe, de care l-ai găsit vinovat. Clar să îți fie: deja mântuire în afara familiei nu vei găsi. Porțile raiului se vor deschide doar pentru ambii, și numai dacă veți merita. Încă nu e nimic pierdut: nu pleca capul în fața încercărilor, pleacă-l în fața lui Hristos și roagă-L să-ți dea minte și înțelepciune de a chivernisi bine familia.
Hristos să fie între voi și pe toate să le faceți întru Hristos, Domnul.
mag. Vitalii Mereuțanu
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
