acatist

0
0

Cu ceva timp în urmă păr. Iulian ca urmare la întrebarea unei persoane, despre motivul de ce se repetă icosul şi condacul 1 la Acatist, a răspuns că Dlui nu are careva explicaţii la acel moment şi că la rugăciune nu repetă acest condac şi icos, şi a solicitat cineva din vizitatori dacă cunoaşte despre acest fapt să publice. Eu am găsit pe un site rus aşa ceva la acest subiect: Не могли бы Вы мне сказать, что значит «радуйся» в акафистах и почему последний кондак в акафисте повторяется три раза и мы снова читаем первый икос и первый кондак? И почему в песнях канона «Слава и ныне» отделены? (И это даже часто бывает на богослужении, например: «Слава Отцу и Сыну и Святому Духу. Молитвами Апостолов, Милостиве, очисти множество согрешений наших. И ныне и присно и во веки веков. Молитвами Богородицы, Милостиве, очисти множество согрешений наших» – почему «Слава и ныне» разделяются?) Слово: «радуйся» – служило приветствием, с которым в древности обращались друг другу при встрече или начинали им письмо. Обращаясь к святым со словом: «радуйся», – мы выражаем свою веру в то, что они находятся в вечной радости, в высшей радости, в благодати Духа Святого. Троекратное повторение тринадцатого кондака служит выражением особой усиленной молитвы. Вторичное чтение первого икоса и кондака в конце акафиста является указанием на законченный цикл, который служит символом вечности. Разделение формулы славословия Святой Троицы говорит о многоплановости молитвы. Славя Бога, мы тотчас обращаемся к своей греховности и недостоинству, чтобы это славословие было принято, так как, по словам премудрого Сираха, «не красна хвала в устах грешника» (Сир. 15,9).(sursa: http://www.hram-vsr.ru/index.php?option=com_content&view=article&id=255:ark-lifesea-18&catid=57 ), inclusiv şi pe un forum: de nikolai » 29 Aug 2012, 13:05 protosinghel scrie: Trecând peste faptul că unii au scris „Acatistul Drepţilor Adam şi Eva” sau „Acatistul celor 14.000 prunci ucişi de Irod” (- adevărate inepţii), vreau să vă citez câte ceva şi vă las singuri să vă exprimaţi cu privire la sensul acestor expresii. Poate cuvântul „erezie” e prea dur. În cazul acesta ajutaţi-mă să cataloghez cumva aceste expresii: în Acatistul Sf. Arhangheli, la Icosul 3, scrie: Bucura-te, cel ce ai inecat ostile egiptenilor; Bucura-te, cel ce ai invins cetele canaanenilor; Bucura-te, ca pe Moise si Aaron i-ai intarit; Bucura-te, cel ce deodata ostirea asirienilor ai taiat; Bucura-te, cel ce pe Simion al amoreilor l-ai lovit; Bucura-te, pierzarea lui Og, imparatul Vasanului; Bucura-te, prin care se pierd cei raucredinciosi; în Acatistul Sf. Apostoli Petru şi Pavel, la Icosul 5, scrie: Bucura-te, ca pe Safira moarta dintr-o data ai aratat-o; Bucura-te, cel ce pe Anania, dintr-o data mort l-ai facut; Ce-s cu toate astea?! Problema e că numele meu civil este Mihail şi până la călugărie, din imprudenţă şi naivitate, am citit de câteva ori Acatistul Sf. Arhangheli. După călugărie imprudenţa a mai durat puţin timp şi am citit şi Acatisul Sf. Apostoli, pt că deja sunt Petru. Altele nu citesc, dar cred că şi acolo exprimările de genul acesta abundă… În afară de Acatistele Buneivestiri şi al Mântuitorului – singurele autentice şi profund teologice – altele nu recomand şi nu prea le văd rostul. Iertaţi-mă, dacă v-am smintit. Dacă analizăm caracterul acatistelor, vedem că acatistele au mai mult un caracter teologic, cu excepţia ruşilor, a căror acatiste au mai mult un caracter de laudă. Se poate aşa mai simplu de abordat prezenţa în acatistele sus indicate a astfel de cîntări, şi cred că o includere în text a aşa versuri care au un caracter un sens istorico-teologic este un relevant şi foarte concludent şi pertinent. Se arată cum Dumnezeu nu este un dictator, şi lucrează prin alte fiinţe ale sale, fapt demonstrat şi prin Adam şi Eva şi scopul pentru care ei au fost zidiţi cu voinţă liberă şi libertatea de a alege. Totodată ni se arată şi nepărtinirea Sa faţă de cei ce fac fărădelegi, şi ne aduce aminte că trebuie să fim permanent în gardă faţă de sine şi ne atenţionează cumva indirect despre urmările care pot surveni ca urmare a păcatelor. Totodată prin descrierea a aşa evenimente ne arată şi Aotoputernicia Sa, inclusiv ni se demonstrează că cei prin care lucrează Dumnezeu sunt vrednici de cinste şi laudă, şi în mod indirect se subînţelege şi o urmare nu prea bună pentru noi care poate surveni necinstind pe cei care sunt sfinţiţi de Dumnezeu, şi ni se sugerează şi puterea care o poate acorda Dumnezeu unei fiinţe care este cinstitor de Dumnezeu, şi respectiv interzice hulirea celor care au îndrăznire faţă de el, prin aşa fapte care se aduc în faţa noastră, chiar dacă el au un caracter mai groaznic. Clar ni se sugerează că şi sfinţii şi arhangelii trebuie cinstiţi, că dacă pe copii unui om nu-i respecţi atunci nici nu aştepta să fii respectat de acea persoană, şi nu poţi vorbi că o respecţi de fapt ce copiii îi huleşti, care descind din acei părinţi, aşa este şi cu Dumnezeu. Aici însă limitare în timp nu e fiindcă Dumnezeu e veşnic, care e reprezentat prin repetarea icosului şi condacului 1, adică arată că cercul nu se închide ci continuă, dar datorită nevredniciei noastre se sfîrşeşte, iar noi sfîrşim acatistul prin ultima rugăciune,adică ne arată şi prezenţa noatră vremelnică pe pămînt cu trupul, e clar că se arată două timpuri, unul e veşnicia, iar altul este numai prezentul nostru şi neputinţa.Aşa înţeleg că noi recunoaştem şi puterea acestor fiinţe, prin care Dumnezeu lucrează şi pe care îi ascultă, şi care sunt în veşnicia dumnezeiască. Iar prin atribuirea a anumitor daruri ca find prezente la un sfînt sau altul e una motivată, fiindcă totuşi Dumnezeu se identifică ca un Stăpînitor, şi că aceste fiinţe totuşi sunt mai prejos situate în raport cu Dumnezeu, şi nu trebuie de idolatrizat , fapt interzis de Can.34 Laodiceia; Colos.2,4-8; Efes.1,20;4,15-16;F.Ap.4,12; Rom.1,22-23 şi punctul 715 Pravila N.Sachelarie. Deaceia eu nu prea sunt de acord cu ceia care dau un vot mai slab de încredere acatistelor. Lăudîndu-i pe aceşti sfinţi, chiar dacă se aplică anumite expresii care la prima vedere nu ar trebui să fie, noi indirect ne rugăm lui Dumnezeu, şi ne smerim în faţa Domnului, prin solicitarea de mijlocire în faţa Sa pentru noi a aşa sfinţi, totodată ne recunoaştem păcătoşi şi nevrednicia rugăciunii noastre corespunzător scrierii din Sirah 15, 9. Deci, prin atribuirea unui dar specific unu sfînt eu văd recunoaşterea vredniciiei sfîntului, recunosc păcătoşenia mea şi recunosc Autotputernicia Domnului, cît şi mila SA, care e o altă răsplată prin acordarea unui dar specific, dar aici trebuie de exlus idolatria. Dar şi pentru oameni e mai bine. Fiindcă fac o mulţime de rugăciuni, şi fără evlavie. Da aşa e mai bine să se aleagă un sfînt căruia i se atribuie în sens duhovnicesc nu idolatric prezenţa a unui dar, şi să aducă o singură rugăciune ,dar calitativă. Indiscutabil că Psaltirea şi NT îşi au supremaţia, dar totuşi rolul acatistelor nu tb. de diminuat pentru cei mai slabi în credinţă. Acatistele pt. mintea mărginită a mirenilor sunt mai uşor de înţeles. Slujba acatistului mi se pare foarte frumoasă şi armonioasă, şi pentru mine sunt de folos, dar totuşi pun supremaţia psaltirii şi NT, care pentru începători e mai greu de înţeles. şi tot aici un alt mesaj :Re: Intrebari scurte de nikolai » 29 Aug 2012, 11:58 IOACHIM scrie: danadoina scrie: danadoina scrie: Care este explicatia faptului ca la citirea acatistului dupa terminare se repeta icosul si condacul 1, si de ce in aceasta ordine ? multumesc anticipat pentru raspuns inca o incercare…sau este intrebarea atat de absurda ? N-as putea sa dau un raspuns f. la obiect… Din cate stiu eu problematica aceatsa e destul de complexa si cere mai mult decat un raspuns laconic. E o legatura f. complexa intre diferite aspecte ce tin de o serie intreaga de elemente de ordin istoric, dogmatic, lingvistic, filosofic, cultural, poetic, literar, matemnatic chiar… si multe altele. Nu mi+e rusine sa recunosc… imi lipsesc (in sensul cunoasterii temeinice) notiunile de versificatie (versul, ritmul, strofa, masura, rima etc.) pt. ca toate au legatura cu intrebarea ta. Oricum… trebuie sa incepem cu studiul imnografiei bizantine, ceea ce e peste puterile mele. Pe scurt insa, intreaga imnografie bizantina a fost scrisa in limba greaca, in dialectul „koinos”, care era de fapt limba comuna vorbita in intreg imperiul… iar ceea ce e si mai important e ca toate imnurile erau compuse in versuri. La inceput era intr+un anume fel.. in timp au aparut tot felul de adaugiri, modificari. Au existat insa trei perioade principale (perioada melozilor, incepand cu sec. 5, a melurgilor – sec. 11, și chrysantică sau modernă) insa formele de bază au aparut in prima perioada: troparul (sec. 5), condacul (sec. 6) și canonul (sec. 7). Melozii sau autorii acestor forme poetice creau, odată cu textul, și melodiile respective. Iti dai seama ca ele aveau o forma anume, un nr. de versuri, de strofe, o melodicitate chiar a textului, o melodie sau muzica anume, un ritm.. etc…adiac o serie intreaga de reguli CARE sa-u pastrat pana la noi, inclusiv repetitia de care amintesti.( Nu mai stiu sigur, sper sa nu gresesc, dar am citit pe undeva ca la un moment dat gandeau si compuneau imnele dupa regulile acrostihului, adica initialele fiecarui vers formau un cuvant sau propozitie anume.) Diferenta e ca prin traducere s-au pierdut versificatia, rima si multe altele. La bizantini versificatia era f. importanta… se tinea cont nu de cantitatea vocalelor si de accentul melodic, ci de numarul silabelor si de accentul intensiv, de accentul tonic.. e ceea ce se numeste in limbaj de specialitate ritmul isocron. La noi la români, initial, textul era reprodus ca atare in limba greaca (prin sec. 15), si abia mai apoii, prin sec. 18, s+au facut traducerile in lb. Rom. DAR in PROZA. Versificatia…. aleluia. S-a ales praful de ea! Au incercat unii sa puna si in versuri dar au esuat. Lb. rom. nu are bogatia lb. grecesti. Daca ai observat… si acum, chiar si in acatistele recent alcatuite, de multe ori se pastreaza aceasta reminiscenta in sensul ca de multe ori apare o oarecare rima. Oricum, toate acatistele au ca model Imnul Acatist, inchinat maicii Domnului. Dupa forma si regulile Imnului Acatist s+au alcatuit toate celelalte. Acum ti+am explicat de ce se procedeaza asa…. ramane de vazut si care sunt sensurile simbolice si teologice. As incerca o explicatie dar mi+e teama sa nu cad in ridicol si sa bat campii cu gratie. Mai bine lasam specialistii. Oricum e cat se poate de intuitiv si relativ simplu. Stim ce-i icosul, stim ce-i condacul (search scurt pe wikipedia), retinem mai ales sensul de mic rezumat al sarbatorii, sfarsim cu ideea de la inceput… deci ce poate insemna decat o reluare si repetitie a ideii forta, ideea esentiala care si deschide imnul sau rugaciunea, mai punem si sensul circular al inceputului fara sfarsit, nu uitam de aspectul tehnic al alcatuirii imnului + cel istoric, si deja am incropit o baza de lucru. Am gasit si niste linkuri utile pt. cei interesati: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/07/01/imnul-acatist/ http://www.archive.org/stream/Dr.GianinaMaria-cristinaPiciorusEpilogLaLumeaVechei.1_470/EpilogLaLumeaVecheI.1v.Finala_djvu.txt http://www.crestinortodox.ro/liturgica/cantarea/poezia-imnografica-bizantina-96108.html http://www.nistea.com/eseuri/ionut_mavrichi/muzica-in-spiritualitatea-bizantina-imnul-acatist.htmş Repetarea întreită a condacului 13 arată expresia unei rugăciuni mai osîrduitoare şi puternice.Citirea repetată a icosului şi condacului 1 la sfîrşitul acatistului este o indicaţie despre sfîrşitul unui ciclu , care este simbolul veşniciei. Deci,nu în zadar acatistul are 24 părţi corespunzător alfabetului grecesc, de la alfa pînă la omega( începutul lucrării dumnezeieşti prin întruparea mîntuitorului la Bunăvestire şi sfîrşitul acestei lucrări cu Învierea Domnului, ciclu care este slujit de preoţi la Litutghie, care este slujbă veşnică şi cea mai importantă a ortodoxiei, şi care veşnic va există şi după sfîrşitul lumii, lucrare de răscumpărare care nu va mai fi, iar cea care este e unica , prima, ultima şi veşnica lucrare desăvîrşită). Am găsit simbolismul Brîului Maicii Domnului, care e reprezentat tot prin alfa şi omega, care reprezintă aceată lucrare de împăcare a omului cu Dumnezeu prin jertfa a însuşi Dumnezeului nostru, care se începe cu Bunăvestirea şi se sfîrşeşte cu Învierea. Deci, părerea mea este că repetarea condacului şi icosului1 la sfîrşitului acatistului reprezintă simbolul veşniciei care ne aminteşte şi ne sugerează ideia unei rugăciuni necontenite pentru slăvirea Dumnezeului nostru în permanenţă.Acest simbolism cred că trascende timpul, care ne arată puterea rugăciunii prin acatiste care sunt o încîntare şi umilinţă faţă de sfinţenie şi nevoinţa celora cui sunt adresate, sunt o cîntare de laudă şi mulţumire atît faţă de Dumnezeu cît şi sfîntului cui se adresează. Unii preoţi nu repetă aceste condace fapt cu care nu sunt de acord, prin care se neagă simbolului veşniciei, şi se pune accent numai pe prezent, care constituie o mărginire a acestei rugăciuni şi limitarea ei numai pentru prezent.Cred că nu e motivată o aşa atîrnare faţă de rugăciune şi Dumnezeu.( http://forum.teologie.net/viewtopic.php?f=22&p=31999#p31999 şi http://forum.teologie.net/viewtopic.php?f=14&p=32001#p32001)Problema e că pînă nu demult mă frămînta aşa o întrebare şi c-am doream şi eu să exclud repetarea, dar după ce am găsit mesajul pe acele surse mai ales e convingătoare cea în limba rusă şi are un mod duhovnicesc de redare )

  • a întrebat 12 ani ago
  • last edited 3 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Mulțumim mult, mult, mult pentru ajutorul Dvs! Cuvintele Părintelui Petru le-am citit și mai înainte. Știți, este o părere, un punct de vedere, cu care însă eu, nu sunt chiar într-u totul de acord. Că se fac exagerări, sunt de acord. Că sunt însă acatiste extraordinare și care ne ajută să ne înălțăm în rugăciuni fierbinți către Domnul și către sfinții săi e cert!

Multe bucurii duhovnicești și încă odată vă mulțumesc!

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.