Părinte de vre-o lună am început să mănânc cam tot timpul și nu mă pot înfrâna deloc, mă rog mereu să reușesc dar nu pot, nu că îmi ia mintea de la rugăciune dar nu știu cum să scap… Și a doua întrebare este aceasta: Eu nu puteam să mă rog deloc Sfintei Fecioare din inimă, spuneam mereu rugăciuni dar mecanic și cam și cârteam în gândul meu că trebuie să le spun și mereu îl rugam pe Domnul să mă ajute că am asemenea gânduri, mereu îmi ziceam că însuși Dumnezeu a stat în pântecele Maicii și eu nevrednica nu îi pot spune o rugăciune și mă rugam tot timpul dar nu cu iubire din inimă și într-o noapte m-am trezit din somn și am spus: în sfârșit acum am înțeles: Maica Domnului l-a rugat pe Domnul să prefacă apa (botezul lui Ioan) în vin (sângele Mântuitorului)… Ce părere aveți de aceasta? Iar a treia întrebare este aceasta: de câte ori îmi e greu sau cineva mă supără mă duc și mă cert cu Dumnezeu: spun numai cuvinte de genul că nu mă iubește, că de când m-am născut mi-a dat numai greu, că nu vede că nu mai pot, că îi lasă pe toți să își bată joc de mine, ca e voia Lui că eu sufăr… Iar a patra este când aud că cineva mă bârfește zic imediat Doamne fă-mi dreptate, ia dă-le lor niște probleme să-și vadă de viața lor și de mântuirea lor căci iată cum mă rănesc pe mine și treburile lor nu-și fac după ce zic aceasta îmi cer iertare că am gândit aceste gânduri dar mereu îmi vin în minte aceste răutăți, tot am încercat să scap de iertat, iert bârfele dar doar după ce spun gândesc răutățile… Vă mulțumesc părinte!