calugarii

Dragii mei,viața monahului este lãuntricã, duhovniceascã, pe când viața în lume e înafarã. Una cu alta nu seamãnã. Mirenii mai vin la mãnãstire pentru rugãciune, cãlugãrii nu se mai duc în lume sã se odihneascã. Toate profesiunile au vacanțã sau concediu numai cãlugãria nu. Așa ceva ar însemna încetarea cãlugãriei. Se duc însã la mare trebuințã în interesul de obște al mãnãstirii. Haina cãlugãreascã îl face pe cãlugãr vãzut și cunoscut de toți. Unii îl iubesc, alții îl ocãrãsc. Cãlugãrul trebuie sã se fereascã în sufletul lui de cel ce-l iubește ca sã nu fie rãnit de slava deșartã, precum trebuie sã se fereascã și de cei ce-l ocãrãsc ca nu cumva poate din nepãsarea lui sã fie hulit Dumnezeu. De aceea cãlugãrii nu umblã printre oameni cu ochii pe ei, cãtând cunoscuți sau dorind sã stea de vorbã, ci își vãd de cale cu gândul la Dumnezeu.

Prot Victor Mihalachi