Teama

Sărut mâna, părinte. Îndrăznesc să vă scriu pentru că am şi eu o problemă. Merg des la biserică (deşi nu sunt în ţară) aici în Italia. Înainte să vin am comis păcatul (masturbării nu ştiu dacă la mine se poate numi aşa, dar nu vreau să intru mult în detalii; pur şi simplu mi-am bătut joc de corpul meu şi mi-am dat seama prea tarziu; nici măcar nu ştiu cum a început totul) …. Timp de 6 ani am practicat acest păcat, apoi m-am oprit. Acum nu îl mai fac, am fost la biserică să mă spovedesc, dar acesta nu l-am spus, nu am curajul, îmi este ruşine. Am luat şi sfânta împărtăşanie, chiar dacă nu am spus acest păcat…(mă mustră conştiinţa, câteodată îmi fac curaj şi mă duc la preot şi vreau să-l spun, dar ceva mă opreşte şi nu pot). 1) Ce se întâmplă? 2) Pot să mă duc la alt preot să mă spovedesc? Mi se iartă păcatul? 3) Se poate ca acestă patimă să se întoarcă? 4) De ce câteodată simt că Dumnezeu este lângă mine, mă iubeşte, dar câteodată mă simt singură de parcă m-a părasit? Recunosc că nu sunt foarte credincioasă, cum fac să-mi întăresc credinţa? 5) Din cauza că nu am spus acest păcat o să am mult de suferit în viaţă? Nu o să-mi găsesc un băiat cu care să întemeiez o familie?