Doamne ajută! Am mare nevoie de un sfat. Problema mea este următoarea: am un băieţel de trei ani şi nouă luni Darius-Nectarie se numeşte. În urmă cu aproape doi ani a început să se trezească noaptea plângând şi foate speriat. Menţionez că acest lucru se întâmplă numai când nu doarme ziua. Acum problema s-a agravat, într-o noapte după ce s-a trezit plângând a tremura tot era rigid, l-am luat în braţe să-l liniştesc, el ţipa zicând: mami unde eşti, a venit babaul să mă ia. L-am liniştit, l-am pus în pat lângă mine şi spuneam cu voce tare: Doamne ce diavol îmi chinuie copilul? Brusc, copilul care dormea, s-a întors brusc spre mine cu un chip transformat şi a început să mă drăcuie continuu. Eu ziceam: Doamne ai milă de copilul meu şi el zicea: taci, taci, nu mai zice cu Dumnezeul tău. Din acea seară mă drăcuie mereu şi mă scuipă. Arătându-i o icoană, i-am spus să nu mai drăcuie, că plânge Mama noastră şi pleacă şi îngerul, la care el a răspuns că nu-i place icoana, că el îl iubeşte pe babaul şi îi este foarte dor de el. Acest copil, de când l-am botezat a fost împărtăşit în fiecare duminică, la fiecare sărbătoare, am fost la pelerinaje, în fiecare săptămână la Sfântul Maslu. Nu l-am speriat niciodată cu babaul, se uita doar la desene educative, nu cu monştri sau alte lucruri. Am fost cu el la un neurolog crezând că face convulsii sau ceva. I s-a făcut un Eeg în urma căruia medicul a constatat nişte modificări spunând: „ai zice că se îndreaptă spre epilepsie”. Am refuzat orice tratament ştiid că această boală nu există şi am căutat răspunsuri la biserică. Acum şi mai rău este, îmi aruncă în cap cu ce nimereşte, îmi spune că sunt doi „babau”, unul negru şi unul slab sau alb şi plin de sânge care îl trezeşte noaptea şi îi spune să se scoale să mă dracuie, să nu mă iubească şi că îl bate rău dacă nu face aşa. Mi-a spus într-o seară : „vezi că vrea sa o omoare pe sora ta pe Mihaela într-o biserică urâtă”. A doua zi m-a sunat sora mea şi mi-a zis că in timp ce se întorcea de la Sf. Dimitrie a făcut accident cu maşina, a intrat cineva în ei. Sora mea se roagă foarte mult pentru el şi a spus şi celor de la biserică unde mergea să se roage şi ei. Nouă ne-a mai murit acum 6 ani o fetiţă de doi ani şi patru luni subit. A fost o culpă medicală, iar medicul este acuzat pentru ucidere din culpă. Am ajuns şi la pr. Ciprian Grădinaru de la mănăstirea Sihastria care mi-a spus că toate necazurile le avem din cauza cuiva din familie, care nu a fost deacord cu căsătoria noastră şi care ne-a blestemat. Soacra mea este cea care nici nu a fost la nunta noastră. Ne-a blestemat şi cu fata şi cu băiatul. Ne-a făcut şi vrăji, ştiu din surse foarte sigure cineva care ne spunea exact ce haine ne lipsesc, din ce să nu mâncăm. Chiar eu am găsit o păpuşă gen voodoo, un om cu ace înfipte în el. A pedepsit-o Dumnezeu şi pe ea a făcut un accident vascular în urma căruia nu mai vorbeşte nu mai merge şi nu mai mişcă mâna draptă. Dar nu ar fi corect să o acuz pe ea pentru că dacă şi noi eram sub poruncile lui Dumnezeu, nu mai îngăduia toate acestea. Nu prea arunc vină pe alţii, pentru că nu îmi mai văd păcatele mele. Nu mai pot să lupt, mă simt sfârşită, lovită şi cu al doilea copil, poate nu-i merit, sigur este numai vina mea, cred că sunt şi în deznădejde şi mă gândesc că se zice că Domnul nu-ţi dă mai mult decât poţi duce, DAR eu mă pot numi om, dacă pot să duc aşa ceva? Ce om mai trăieşte după ce i-a murit un copil? Vă rog din suflet ajutaţi-mă că nu ştiu ce să mai fac. Ţin post lunea, miercurea şi vinerea, citesc Paraclisul Maicii Domnului, Canonul de pocăinţă către Domnul Iisus Hristos, Acatistul Sfântului Nectarie, Vasile cel Mare, Imnul Acatist al Rugului Aprins, care îmi place mie foarte mult, rugăciunea Sf. Ciprian. Poate o fi ceva şi cu casa, că înainte să am băiatul într-o noapte am văzut o sferă mare neagră, care vroia să-mi intre în piept. Am luat-o şi am aruncat-o peste soţul meu care s-a trezit din cauza ţipetelor mele şi a văzut-o şi el. Uşi care se încuie singure, voci în podul casei şi multe altel. Aş vrea să-mi spună cineva fără să se ferească aşa cum fac mulţi preoţi din teamă de a nu sminti, dar prefer „să mă operez şi să scap decât să mă amăgesc cu medicamente”. Vă multumesc pentru răbdare şi vă doresc sănătate, numai bucurii şi belşug de har.