Bună ziua, Părinte. Sunt Daria, v-am tot scris în legătură cu acea cerşetoare, femeie ce mă tot opreşte şi am teamă mare faţă de ea, chiar de multe ori îmi e teamă şi să ies din casă de multe ori am crezut că sunt fermecată, vrăjită de ea, însa uneori deşi poate sufletul îmi e bolnav, ştiu că de fapt nu e aşa ceva şi e obsesie sau prea puţină credinţă, însă vreau să vă mărturisc oare nu am teama insomnii, frica enormă şi multe alte stări nu doar din cauza acelei femei pe care o va vedea Dumnezeu pentru tot chinul pe care mi l-a produs în aceşti 3 ani şi să fie vorba şi de păcatele mele? De exemplu sunt cu un băiat de 8 ani şi nu suntem căsătoriţi, deşi avem relaţii sexuale şi în plus invidia pe care o port pentru unele persoane, pesimismul că mereu voi păţi ceva, că mi se va face rău, că familia mea va păţi ceva, cât şi încă un lucru. I-am dat cuiva o sumă de bani, unei familii a iubitului meu, o sumă mare de bani, însă am scos şi eu 7 milioane peste? E un păcat mare că văd acest gând mă cam frământă, le-am dat 50 milioane că sunt necăjiţi şi le-am cerut 57, pentru că i-am minţit că sunt scoşi din bancă şi cei 7 milioane i-am stricat eu şi m-am gândit că e un păcat şi să le dau măcar o parte înapoi, fără nici un motiv să le fac un cadou, să le iau ceva, pentru că sunt nora lor, cum ar veni fără acte şi încă ceva eu mai şi fumez, deci sunt multe. Frica poate fi şi din aceste cauze şi eu am dat toată vina pe aceea femeie, nu m-am gândit şi la păcatele mele?