0
0

Doamne ajută, părinte. Eu nu m-am spovedit niciodată în viaţa mea până la vârsta de 48 de ani. Când m-am dus la duhovnic (un părinte bătrân) primul lucru care l-am spus a fost, părinte, eu am 48 de ani şi nu m-am spovedit niciodată în viaţa mea. Părintele m-a întrebat de ce? Eu i-am spus că de frică şi de ruşine. M-a întrebat dacă îmi pare rău de toate câte le-am făcut de-a lungul vieţii, la care eu aproape plângând am spus da. Nu mi-a dat voie să spun nici un păcat, m-a împărtăşit şi mi-a spus să frecventez biserica, să citesc sfânta evanghelie şi să mă rog lui Dumnezeu. De atunci mă spovedesc în posturile mari de peste an, însă întodeauna părintele este foarte scurt la spovedanie, pune bază multă pe căinţa noastră din suflet, nu pe înşirarea listei cu păcate lipsită de căinţă. Tot timpul ne spune să cugetăm adânc la păcatele noastre. Întrebarea mea este: este valabilă spovedania mea (deoarece aud că trebuie să spui tot. iar eu nu am spus nimic)? Există oare om pe pământ care să spună totul la părintele? Vă mulţumesc. Doamne iartă-ne pe toţi şi ai milă de biserica ta cea adevărată din întreaga lume.

  • a întrebat 12 ani ago
  • last edited 3 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Scumpii mei, foarte important este ca pocăința, să vină din inimă și tot inima să fie cea care să vă șoptească de a avut loc curățarea păcatelor sau ba. Dacă conștiința vă șoptește lipsa liniștei din suflet din cauza păcatelor, poate că într-adevăr e cazul să mergeți la un alt părinte pentru a vă mărturisi, sau, să-l rugați pe părintele Dvs. duhovnic când este mai liber să vă primească pentru a face o mărturisire generală…

Dumnezeu să ne ajute în calea mântuirii!

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.