Dacă se poate o să încerc să îmi dau părea la întrebarea 14551 referitor la incompatibilitatea dragostei şi fricii faţă de Dumnezeu. Nu am citit tot textul pe care părintele vi l-a recomandat, iertare părinte! Dar dacă nu e greşeală aş încerca să spun cum înţeleg eu felul în care am fost crescută(ţi) era să ştim de frica părinţilor. Nu erau monştri, ci din potrivă ne iubeau mult şi noi tot, dar când greşeam eram certaţi, în scopul să nu mai repetăm că nu e bine, depindea de cât de mare era greşeala. Poate ne supăram, dar totuşi îi iubeam. Cu frică, dragoste şi respect faţă de părinţi am crescut. Şi asta ne-a făcut oameni şi nu a încurcat una la alta ci dimpotrivă. aş formula în aşa fel :” frica de Dumnezeu îţi fereşte sufletul de păcat, dar dragostea îl duce aprope de El”, iertare dacă am greşit ceva!
- Ana a întrebat 12 ani ago
- last edited 8 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, nu ai greșit cu nimic , chiar foarte înțelepte cuvinte și bune de înarmat cu ele , eu vreau să menționez că în fiecare istorioară, scrisă, fie povestită, ne regăcim și pe noi, deaceia atunci când citim ceva și este de folos sufletului numaidecât ne străduim să le semănăm în pământul inimii noastre ca pe semințele ce își vor da roadă însutită.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
