Bună ziua, Părinte, menţionez că am 32 de ani, nu sunt căsătorită şi îmi doresc foarte mult un copil. Nu ştiu când în această viaţă o să mă căsătoresc/dacă o să mă mai căsătoresc vreodată, având deja o vârstă şi văzând că nu am noroc şi răbdare pentru a mai aştepta, am hotărât să îmi fac un copil din flori, pe care să-l cresc singură până când Dumnezeu îmi va da pe cineva alături /dacă îmi va da. Vreau să vă întreb ce e rău în faptul că îmi doresc un copil pe care sunt dispusă să-l cresc singură, fără a avea pretenţii de la cineva. (Mă rog în fiecare zi, citesc acatiste să întâlnesc pe cel sortit şi tot nu apare.)
- a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, noi ne-am deprins ca să cerem de la Dumnezeu ce dorim noi, dar nu ne punem întrebarea ce planuri are Dumnezeu pentru noi, și păcat că nu avem o unitate de măsură a credinței, dar de ce să o avem? că nu avem ce măsura cu ea. Nu are cui spune Domnul : mergi în pace credința ta te-au mântuit.Iar pentru un copil din flori cum te-ai exprimat alungâ gândul de la tine, că cel zămislit în păcate nu va avea mare protecție de la Dumnezeu. Păcatul aduce numai nenorocire.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
