Bună seara, părinte. O să vă spun pe scurt povestea vieţii mele, care este puţin cam încurcată. Anul trecut în ianuarie s-a pronunţat divorţul dintre mine şi soţul meu. Acest divorţ a survenit în urma unor relaţii extraconjugale, a agresivităţii verbale care au condus într-un final la agresivitate fizică (din partea soţului). În acel moment aveam un băieţel de un an şi jumătate. După 8 luni de la pronunţarea divorţului fostul soţ a început să mă caute, exprimându-şi dorinţa de a ne împăca. M-am bucurat, dar am avut câteva rezerve în privinţa lui din cauza antecedentelor şi nu m-am înşelat. L-a începutul anului am rămas însărcinată, iar el când a aflat m-a întrebat ce am de gând să fac cu acest copil. Am fost şocată de reacţia lui şi i-am spus că voi face ce trebuie. Recunosc că mi-a trecut prin minte gândul unui avort, dar când am fost la medic şi mi-am văzut copilaşul aşa de mic şi de neajutorat nu am putut să fac aşa ceva. Fostul soţ a dispărut din viaţa noastră câteva luni fiind convins că am făcut avort şi că a scăpat de această problemă. Între timp el s-a căsătorit cu o altă fată care era şi ea însărcinată, iar când s-a întors din luna de miere a revenit la mine cu rugămintea să ne împăcăm că avem un copil împreună şi încă unul care urmează să se nască (aflase că nu am făcut avort). Ştiam că el s-a recăsătorit, aşa că l-am refuzat. În urmă cu 2 luni am născut o fetiţă minunată, pe care tatăl într-un final a recunoscut-o, dar şi actuala lui soţie a născut de curând tot o fetiţă. Familia lui nu ştie că noi mai avem încă un copil împreună, iar fostul soţ mi-a cerut să le spun, în caz că se află, că am făcut copilul cu alt bărbat, iar el l-a trecut pe numele lui ca să nu sufere copii. Eu intenţionez să deschid proces de încredinţare minor, dar îmi este teamă să nu intervin prin acesta în căsnicia lor. Nu am asemenea intenţii. Eu nu îmi urăsc fostul soţ, încă mai am sentimente faţă de el şi nu îi doresc răul. Datorită lui am doi copii minunaţi şi nu pot decât să îi mulţumesc.Ce mă sfătuiţi să fac? Vă mulţumesc!