Imi pierd credinta

Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut! (Ioan 20, 28-29).Credința vine din auz, iar nu din pipăire și vedere. Credința vine din interior, din inimă, iar nu din afară. Credința vine din cuvânt. Din cuvântul de învățătură auzit din gura mamei și a tatei. Căci părinții trupești ne sânt primii dascăli de religie în viață. Apoi, credința noastră în Dumnezeu ne vine și se întărește în noi din predica preotului la biserică, din sfaturile date de bătrâni, din citirea cărților sfinte și mai ales din cuvintele și învățăturile pe care le auzim și le citim zilnic în Sfânta Evanghelie.Când părinții trupești sânt necredincioși și stăpâniți de patimi, iar cei sufletești sânt indiferenți și nepăsători față de fiii lor sufletești, atunci copiii sânt răi si neascultători, tinerii sânt necredincioși sau îndoielnici și caută dovezi văzute, ca Toma, pentru a crede în nevăzutul Dumnezeu.Noi credem în Dumnezeu și nu căutăm să iscodim tainele credinței sau să pipăim coasta Domnului. Cerul înstelat ne arată puterea Lui. Soarele și luna ne amintesc de strălucirea Lui. Florile câmpului și armonia creației ne încredințează că Dumnezeu este frumusețe. Copiii cei nevinovați, asemenea îngerilor, ne amintesc de bunătatea lui Dumnezeu și ne îndeamnă la sfințenie. Mamele cu pruncii la sân, când se roagă, ne aduc aminte de Maica Domnului cu pruncul Iisus în brațe, care se roagă pentru mântuirea lumii.

Prot Victor Mihalachi