rugăciunea pentru aproapele

Bună seara! Părinte am tot citit din întrebări și chiar pe site despre pomenirea celor apropiați și scrierea la proscomedie. Dar am și eu o întrebare – De câteva ori pe an la mănăstire plătesc 40 de proscomedii pentru tăticu, sau la Sfânta Liturgie scriu, uneori și Acatist dau să se citească tot pentru tăticu, însă știu că e o rugăciune mai puternică, iar părintele meu de mai bine de 15 ani nu s-a împărtășit și la biserică merge tare rar, iar de câțiva ani buni trăiește în concubinaj! Zilnic mă rog pentru el (acatiste, la psaltire), crezând cuvântul: „Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului, ci ca el să se întoarcă şi să fie viu !” Greșesc cumva dacă scriu spre pomenire la proscomedie? Fac acest lucru cu credința că Bunul Dumnezeu și Maica Domnului se va milostivi, va vedea neputința lui și nu-l va lăsa să-şi piardă sufletul. Căci de fapt tăticu e un om bun, tot timpul când se ridica de la masă își face cruce, iar seara nu merge la culcare fără rugăciune, câteodată aprinde căndiluța din casă… Cu iertare!