va rog ajutatima

Părinte, aş vrea să vă întreb şi să vă spun ceva, Dumnezeu a creat omul în proporţie de 100% şi am o foarte mare nelămurire de ce l-a creat Dumnezeu pe om pentru a face păcate? De ce Dumnezeu îi interzice omului plăcerile? La plăceri mă refer la plăcerile trupeşti, când este împreunarea trupească între bărbat şi femeie, când vor să facă un copil şi la plăcerea pe care o simte omul în momentul când este în stare de ebrietate, când este beat are o senzaţie plăcută, starea aceea de ameţeală. Am o nelămurire: Dacă un bărbat nu îşi poate stăpâni poftele trupeşti, ce să facă? Întrebarea asta am pus-o mai multor preoţi şi toţi mi-au răspuns cu acelaşi răspuns „Ce nu este cu putinţă la oameni, e cu putinţă la Dumnezeu” unul singur a zis că scrie în biblie, că cine nu îşi poate stăpâni poftele trupeşti, să se căsătorească. Dar alţii spun că e păcat să aibă relaţii sexuale bărbatul şi femeia împreună chiar dacă sunt căsătoriţi. Dacă este aşa mare păcat, de ce Dumnezeu a creat acea plăcere foarte mare, când bărbatul cu femeia au relaţii sexuale? De ce a creat Dumnezeu acea plăcrere, dacă e păcat ca oamenii să o simtă? Dar de ce este păcat să bem până ne îmbătăm? E păcat să ne simţim bine? Pe mine chestiile astea m-au depărtat de la credinţă, am auzit că masturbarea e un păcat, sunt deacord cu asta, pentru că e scârbos, dar plăcută senzaţia, dar totuşi scârbos. Am practicat şi eu asta, dar nu mai practic că mi-e scârbă şi de băut nu pot să nu mă îmbat măcar odată pe săptămână, că asta îmi face placere senzaţia aia de ameţeală, e cea mai mare plăcere pe care o  poate simţi omul. Un prieten care învaţă la seminarul teologic, mi-a zis că orice plăcere a omului e păcat, mi-a zis că omul chiar dacă se roagă la Dumnezeu şi dacă îi place să se roage e păcat. Înţeleg că Dumnezeu ne-a creat să ne pregătim, dar de ce a mai creat aceste plăceri la oameni dacă ne sunt interzise? Un alt elev de seminar de clasa a 11-a mi-a zis că şi diavolul a contribuit la asta şi diavolul a creat nişte plăceri la oameni şi am rămas tâmpit când am auzit asta. De atunci m-am gândit mai bine să fiu ateu, dar nu pot să fiu ateu, pentru că eu ştiu că Dumnezeu există şi ateii cred că Dumnezeu nu există, dar eu ştiu că el există şi nu pot fi ateu mai bine să fiu un om necredincios, decât ateu că oricum Dumnezeu ne-a creat pentru păcat, că doar ne mântuim dacă vrea el.