Cum ajut prietena din SUA

Bună ziua. Drag părinte, am o colegă de facultate care s-a stabilit în SUA și de pe pozele ei pe internet am înțeles că activează ceva militar pentru statul cela, s-a căsătorit cu un american cred ca și el militar. Eu singură, pe care mila Domnului m-a adus acasă din străinătate de 2 ori, și am venit ca fiul risipitor, azi mă îngrijorez pentru prietenii mei, care sunt împrăștiați prin lume în vremurile de pe urmă. Am hotărât să o întreb pe R. dacă se descurcă bine acolo departe de credința în care a fost botezată, motivând că eu singură am simțit un mare gol spiritul fiind peste hotare. Ea mi-a răspuns, dar acum nu știu dacă să-i răspund și oare ce? Pentru că și eu la vremea mea poate că am gândit foarte asemănător. Nu știu, nu am întrebat-o dacă oare deja are cumva cipul? Vă rog să vedeți răspunsul ei și să îmi sugerați un răspuns sau cum să procedez? Vă mulțumesc. Scrisoarea ei: „vechimea unei tradiţii nu asigura veridicitatea ei. Ortodoxia nu mi-a satisfacut aspectul intelectual al credinţei mele personale. Au existat şi acum există multe elemente ale ortodoxiei/catolicismului pe care le găsesc, minimum, admonestabile. Dumenezeu nu poate fi si nu va fi limitat de tradiţii arhaice inventate de oameni. Din vizitele mele ocazionale în Moldova, am ajuns la concluzia că a deschide o biserica ete similar cu crearea unei afacere personale. Calităţile lui Dumnezeu, spectrul complet al tuturor calităţilor sale divine sunt absente şi nu promovate în această credinţă. Mie îmi place să pun întrebări referitor la cauza lucrurilor. Nu cred în idea de infern precum este descris de ortodoxie. Dumnezeu mi-a părut întruna să fie ceva ma înţelept şi mai avansat decât dogmele persistente în ortodoxie. Conceptul de libertate personală şi alegerea liberă a fiecarui individual este la temeiul statelor unite. Este de asemenea important pentru Dumnezeu ca eu să ajung la El prin inteligenţa mea, prin investigările mele spirituale personale şi prin concluziile mele. Ortodoxia este atrofiată. Evident, spun aceste lucruri pentru că m-ai intrebat. Nu este intenţia mea de a-ţi ofensa credinţa ta. Îţi aduci aminte ce am spus mai sus- tu eşti liberă să alegi ce crezi şi cum îţi practici credinţa ta. Eu îmi rezervez dreptul meu dăruit de Dumnezeu de a face acelaşi lucru: să aleg şi să practic credinţa mea precum eu consider necesar. Loialitatea mea aprţine acestei ţări unde mă simt liberă să fiu cine sunt fără ca cineva să-mi spună că este greşit. Efortul meu este validat şi recunoscut fără ca să fiu fiica/nepoata/amica unei mâini păroase. Moldova este o cultură de corupţie la nivel prea profund ca eu să-i aştept renaissance-ul. SUA şi organizaţia pentru care eu lucrez acum au risipit pereţi care m-au ţinut întemniţată moral şi spiritual. Sensul de libertate personală de a fi responsabilă pentru viaţa mea proprie este un fior pe care trebuie să-l guşti ca să-l înţelegi. Moldova a fost o gafă pe care o voi adresa lui Dumnezeu când vine timpul. Am învăţat ce am putut acolo prin multe greşeli şi păcate. Eu nu revin în Moldova. Moldova este rana mea, este povara mea, este bocetul meu.„

P.S.Prietena mi-a spus că este „afiliată într-o credinţă creştină”. Iar despre chipuri a spus că „este un mit.