Predarea religiei

0
0

Fiind studenți, în cercul nostru abordăm variate subiecte. Printre altele și predarea religiei, care cred că cu ajutorul Lui Dumnezeu va fi introdusă în școlile și liceele din Republica Moldova. Ceea ce mă îngrijorează și mă doare cel mai mult este faptul că partea majoritară a colegilor mei basarabeni (studiem în România) se opun vehement introducerii religiei ca obiect de studiu obligatoriu în programa școlară. Susțin că  „astfel se încalcă constituția, prin urmare drepturile omului. Cum că sunt și alte confesiuni, iar asta ar însemna să-i excludem din societate pe reprezentanții acestora, să-i marginalizăm. Se vorbește atât de mult de toleranță, de libertate, iar noi cum ne comportăm? ”Stau și mă întreb: care libertate, suntem noi cu adevărat liberi? Nu ni se pare doar? În zilele noastre fiecare cu adevărul lui. Dar există un singur adevăr viabil – Dumnezeu („Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”), pe care dacă-L excludem din ecuație, supraviețuirea noastră se reduce la nimic. Nonconformiști, cu viziuni rebele, acești tineri consideră că credința și-a pierdut din actualitate, că mersul la biserică a devenit o preocupare esențială doar pentru batrânelele prăfuite de vreme. Dacă le vorbești de credință, de Dumnezeu, răspund printr-un zâmbet ce aduce a scepticism. Regretabil. În timp urgent trebuie să conștientizăm ce rol a avut pe parcursul istoriei credinta ortodoxă. Neamul românesc a luptat până la sânge pentru păstrarea nealterată a ei. A zidit biserici și mănăstiri, înălțându-se prin faptele cele bune deasupra vrăjmașilor. Iar noi avem o datorie morală să nu ne dezamăgim strămoșii. Frumos este exemplul lui Constantin Brâncoveanu și a fiilor săi care nu și-au trădat credința devenid martiri. Tinerii zilelor noastre au alte priorități. Sau așa par cei din generația mea, care sunt rezultatul manipulărilor de tot felul? Este absolut necesară predarea religiei. Ne va ajuta la regăsirea identității pe care am pierdut-o în perioada sovietică. A sosit timpul să dovedim că suntem fii vrednici ai acestui neam născut ortodox. Să ne ajute Dumnezeu.

  • Daniela a întrebat 14 ani ago
  • last edited 2 luni ago
  • You must to post comments
0
0
Da, mult e secerișul, dar puțini lucrători. Să rugăm deci pe Atotputernicul Dumnezeu să scoată lucrători la strângerea roadei Sale… E lucru dureros acesta… foarte… – răcirea credinței. Pe când, în străinătate, de la grădiniță este introdusă predarea religiei – lucru respectabil. Pentru cei ce nu doresc ca copii să asiste la predarea religiei (de obicei e catolică), atunci sunt diverse activități interactive ce se fac cu ceilalți, astfel ca să nu fie neglijați. Ar fi și pentru noi acestă soluție, cu toate că cred că procentul acestor copii va fi mic. Desigur că educația religioasă trebuie mai întâi, în primul rând, să vină din familie, dar și neînsemnat e acel ce va fi învățat de copii și-n școli. Țin minte, când eram mai mic, a venit odată preotul satului la ora civică și ne-a ținut o cuvântare pe care n-am s-o uit niciodată! Atât eram toți de interesați și captivați de cuvintele lui, că nu mai doream să sfârșească lecția. Păcat că nu s-au mai repetat asemenea momente… N-am să uit nici scânteia luminoasă din ochii colegilor, profesorilor. După această vizită a preotului, era o rușine, sfială în comportament, port, vorbă și o marcare vizibilă a tuturor celora ce au asistat la asemenea lecții și nu numai. Plus cred că și profesorii zilelor noastre, cărora vor avea oportunitatea de a conduce astfel de lecții, se vor îmbogăți sufletele pentru a putea învăța și pe cei micuți. Se inventează diverse motive pentru a nu accepta această inițiativă, dar să ne reamintim că majoritatea suntem ortodocși, cât despre bunei și străbunei, cred ca procentul era mult mai maxim.

Ar fi foarte bine de am lupta cu toții pentru realizarea acestei speranțe, ca să dobândim noi flori duhovnicești într-o societate mai frumoasă.
 

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.