Doamne ajută! Părinte, de multe ori, noi oamenii apelăm la preoți ca la niște vrăjitori, bineînţeles sub pretextul că dorim un sfat într-o anumită problemă. Stăteam și mă gândeam cum căutăm noi vinovații pentru problemele noastre, dar nici o clipa nu ne cercetăm pe noi, adevăratul izvor al acestora. Dăm vina pe părinți, soți, copii, zodii, soartă pe Adam și Eva, chiar și pe diavol care într-adevăr „ne sugerează”ce să facem, dar decizia ne aparține și nu ne asumăm faptele. Oricine poate fi vinovat numai noi nu. Mergem la preoți despre care am auzit că fac dezlegări de vrăji etc. crezând că este de ajuns să ne citească ceva și noi stăm acasă liniștiți fără să completăm și noi cu rugăciunea noastră și în cazul în care nu vedem rezultatele pe care le așteptăm, ne gândim că ori vrăjile sunt prea puternice ori preotul nu are”har”. Până acum citeam din carți despre smerenie rugăciune, răbdare și era o cultură a duhului, dar l-am rugat pe Domnul să-mi dea să trăiesc acestea nu doar să le știu și Slava Lui îmi dă în fiecare zi. Ajutorul este, noi nu îl vedem. Cum îmi dă să trăiesc toate aceste? Prin necazuri neajunsuri asupriri etc. Căci precum aurul este trecut prin foc să se topească, să se curețe și să străluceasc așa și omul trebuie să treacă prin focul necazurilor dar trebuie să ținem aprinsă lumânarea nădejdii care poate să aprinda și lumânarea credinței, a rugăciunii, a răbdării. Trebuie să ne rugăm Domnului să ne dăruiască până și iertarea (față de aproape) că nu e ceva la îndemana omului, de fapt nimic nu este, dar noi trebuie să cerem de la Dumnezeu, dar cum putem face orice altceva numai să ne rugăm nu, ce să primim?. Nu vă spun acestea ca o sfătuitoare ci ca cea dintâia păcătoasa care a făcut tot ceea ce a scris. Am căzut (duhovnicește) de multe ori și cad dar când simt ca nu mai pot mai mă ia Dumnezeu în brațe și mă cară El, mă mai pune pe jos să mai merg singură, îmi dă să beau când mi-e sete și tot așa până la sfârșit. Am dat vina pe toti pentru necazurile mele până am înțeles că de fapt eu sunt cauza și mulțumesc Domnului că s-a milostivit spre mine să plătesc aici pe pământ pentru păcatele mele. Ne facem rău unul altuia neținand cont că Dumnezeu ne-a dat ochi dar și pleoape. Vreau să vă mulțumesc tuturor celor ce v-ați rugat pentru copilul meu, Nectarie și mi-ați dat câte un sfat și dumneavoastră părinte Victor. Pace binecuvântări, belșug de har și un post cu multe roade duhovnicești.