Isaia 44

Dragă frate, Sfânta Scriptură oprește închinarea la chipuri cioplite și la alte asemănări văzute (Ies., 20, 4; Lev., 26, l ; Deut., 5, 8; Fapte, 7, 9). Dar prin aceasta oprește numai închinarea întemeiată pe socotința că chiar aceste chipuri trebuie cinstite ca dumnezei, adica oprește închinarea la idoli. Nu oprește însă cinstirea unor semne și înfățișari ale lui Dumnezeu și ale sfinților, când această cinstire nu rămâne în materia din care sunt făcute, ci duce gândul nostru la Dumnezeu, de la sfântul cel închipuit de icoană. Am văzut cinstirea ce se dă unor brâie și ștergare de pe trupul apostolului Pavel. În Vechiul Testament se vorbește despre doi Heruvimi sculptați, asezați deasupra chivotului Legii sau în covoarele din locașul sfânt (Ies., 25, 18-22 ; 26, 32). Inaintea lor se tămâia și se făceau închinăciuni (Ios” 7, 6). Precum ne ajutoram de cuvânt ca să ne ridicăm la cele mai presus de cuvânt, tot așa ne folosim și de icoană, ca să ne ridicăm mai presus de icoană. Și precum Dumnezeu vrea ca auzul nostru să se sfințească prin cuvinte curate, așa vrea ca și vederea noastră să se sfințească prin icoane cuvioase, ca să pătrundă în suflet gândiri curate prin amândouă aceste simțiri superioare.

Așadar, noi cinstim icoanele sfinților sau ale Mântuitorului și ale Maicii Domnului și facem acest lucru spre slava lui Dumnezeu, dupa cum ne învață marele apostol Pavel zicând: „De aceea, ori de mâncați, ori de beți, sau altceva de faceți, spre slava lui Dumnezeu să le faceți” (I Cor., 10, 31 ; Filip., 2, 15; I Petru, 2, 12).

Prot Victor Mihalachi