Sărut mâna părinte.

Care sunt diferentele între catolici și ortodocși?

1. filioque: Ei zic că Duhul Sfânt purcede și de la Tatăl și de la Fiul. Această greșeală dogmatică este cea mai grea. Sfântul evanghelist Ioan spune că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și este trimis în lume prin fiul. (Ioan)

2. supremația papală: Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii creștine, adică locțiitorul lui Hristos pe pământ! Mai mare decât toți patriarhii! Ceea ce n-a făcut Biserica Universală. Mândrie drăcească. Papa se numește urmașul Sfântului Petru!

3. infaibilitatea papală: Ei zic că Papa nu poate greși ca om, în materie de credință, când predica el ceea ce iarăși este o dogmă nouă respinsă de Biserica Ortodoxă

4. purgatoriul: Ei zic că între Rai și iad ar fi un foc mare unde stă sufletul câteva sute de ani și se curăță, apoi se duce în Rai. Nu scrie în Sfânta Scriptura așa ceva; nu-i prevăzută nicăieri această învățătură.

5. azimile: Ei nu slujesc cu pâine dospită, ci cu azime, ca evreii

6. imaculata concepție: Ei zic că Maica Domnului ar fi născuta de la Duhul Sfânt. Nu-i adevărat. Este născuta în chip firesc din dumnezeieștii Părinți, Ioachim și Ana, ca rod al rugăciunii.

7. substanțialitatea: La sfințirea Sfintelor Daruri catolicii nu fac rugăciunea de invocare a Sfântului Duh, cum facem noi la Sfânta Epicleza. Ei zic că Darurile se sfințesc singure, când se zice: Luați mâncați… și celelalte. Nu au rugăciunea de pogorâre a Duhului Sfânt, peste Daruri

8. celibatul preoților: Preoții catolici nu se căsătoresc. Sunt celibatari, împotriva Sinoadelor ecumenice care au hotarat ca preoții de mir să aibă familie.

9. indulgențe papale: Altă rătăcire. Papei, dacă-i dai parale multe, poți să faci oricâte păcate te iartă, te dezleagă. Sfinții lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le dă papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea păcatelor oamenilor care nu au destule fapte bune.

10. mirungerea: Catolicii nu miruiesc copii imediat după Botez, ci la șapte-opt ani și numai arhiereii îi miruiesc.

Noi avem liturghiile constantinopolitane ale Sfântului Vasile cel Mare, Grigore Dialogul și Sfântul Ioan Gură de Aur, iar catolicii au liturghia romană și cea ambroziană

Alte diferențe:

Credință și rațiune

Biserica ortodoxă folosește știința și filozofia pentru a apăra și a explica credința. Ea nu încearcă să reconcilieze știința cu credința, ci atunci când există suport științific pentru învățăturile ortodoxe, le acceptă. În nici un caz nu schimbă articolele de credință pentru a fi în concordanță cu știința zilei. Biserica romano-catolică, își bazează doctrina pe cunoștințele științifice ale momentului respectiv. Această tendință a devenit evidentă încă din sec.13 când Thomas de Aquino a unit credința cu filozofia lui Aristotel. Întrucât știința evoluează, iar ceea ce era valabil în sec.13 este inacceptabil pentru știința sec.17,  face ca doctrina romano-catolică să fie într-o continuă schimbare și-i conferă un pronunțat caracter de instabilitate. Ortodoxismul păstrează nealterată credința, așa cum a fost primită de apostoli de la Iisus, întrucât autoritatea Evangheliilor și învățăturile Sf. Părinți nu au fost niciodată contestate de către biserica ortodoxă. Biserica romano-catolică a emis teoria dezvoltării doctrinale, pentru a-și justifica desele schimbări doctrinale. Teologii catolici susțin că Iisus a dat doar sămânța creștinismului, iar biserica a dezvoltat-o mai departe, adaptându-o la condițiile concrete. Această libertate a dus de multe ori la devieri tragice (inchizitie, indulgențe, vânătoarea de vrăjitoare etc). În urmă cu câteva decenii, la Conciliul Vatican II, catolicismul și-a revizuit din nou doctrina, ceea ce a făcut ca diferențele dintre cele două biserici să se adâncească și mai mult, iar totodata a creat o puternică opoziție în sânul catolicismului, aripa conservatoare acuzând în repetate rânduri papalitatea și aripa liberală de a acționa în interese străine creștinismului.

Dumnezeu

Biserica romano-catolică afirmă că rațiunea umană poate înțelege și dovedi că Dumnezeu este etern, infinit, bun, atotputernic etc. El este o ființă reală și oamenii sunt la fel, numai că sunt imperfecți. În consecință, Dumnezeu, în viziunea romano-catolică, nu mai este Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacob, ci este Dumnezeul savanților și al filozofilor. Ortodoxismul susține că cunoașterea lui Dumnezeu a fost implantată în ființa umană. Catolicismul susține că omul, cu intelectul său și cu bunăvoința Sf. Spirit, va fi capabil la un moment dat să vadă pe Dumnezeu. Ortodoxismul consideră că este imposibil ca omul să vadă pe Dumnezeu, cu excepția celor mântuiți, care vor ajunge să vadă pe Iisus. Catolicismul susține că Spiritul Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul (filioque), modificând astfel tradiția apostolică prin care se spune că Dumnezeu este sursa din care purced Fiul și Sf. Spirit.

Iisus

Biserica ortodoxă afirmă că Iisus și-a dat viața pentru a răscumpăra pe mulți. Biserica romano-catolica consideră că Isus s-a răstignit pentru a răscumpăra păcatul strămoșesc, săvârșit de Adam și Eva. În consecință, romano-catolicii consideră că păcatul inițial a fost transmis oamenilor, iar Iisus a venit pentru a șterge o datorie de onoare față de Dumnezeu. Ortodoxismul susține că Dumnezeu a pedepsit pe om o singură dată pentru acest păcat, luându-i înapoi nemurirea și izgonindu-l din rai.

Canoanele

Spre deosebire de romano-catolici, ortodoxismul nu consideră canoanele a fi legi care reglementeaza relațiile dintre oameni, sau care le garantează anumite drepturi. Ele sunt văzute ca mijloace de educare spirituală și totodată creatoare de sfințenie. Romano-catolicii crează în mod continuu noi canoane, care înlocuiesc pe cele vechi. Cu 20 de ani în urmă, catolicismul și-a revizuit canoanele, pentru a fi în concordanță cu timpurile moderne. Arareori biserica ortodoxă crează noi canoane, dar nu le anulează pe cele vechi. Cu toate ca civilizația evoluează într-un ritm rapid, problemele și nevoile spirituale ale omului, rămân practic aceleași.

Biserica

Exista destul de multe deosebiri între catolicism și ortodoxism, din punct de vedere eclesiologic. Papa este considerat de romano-catolici capul bisericii și totodată succesorul direct al Sf. Petru, care ar fi fost numit în această slujbă de însusi Iisus: „Tu ești Petru și pe această stâncă voi clădi biserica mea” (Matei 16,18). Papa este în același timp episcop, învățător, vicar și reprezentant al lui Iisus pe pământ. Atunci când vorbește ex-cathedra, Spiritul Sfânt nu-l lasă să greșească; de aceea, romano-catolicii îl consideră infailibil în probleme de morală sau doctrină, și deasupra oricărei greșeli umane. Ceilalți episcopi sunt doar locotenenții papei. Biserica ortodoxă consideră ca toți episcopii sunt egali, și, deși există mai multe ranguri (patriarh, arhiepiscop, mitropolit, episcop), toți sunt considerați episcopi în cele din urmă. Biserica ortodoxă nu se consideră infailibilă. După teoria romano-catolică, fiecare parohie este o parte a bisericii universale, iar totalitatea parohiilor formeaza biserica sau trupul lui Iisus Hristos pe pământ. În acest mod, autoritatea apostolică a episcopului romano-catolic este limitată. Ortodoxismul consideră că orice episcop este icoana vie a lui Iisus și împreună cu credincioșii care-l urmează, alcătuiesc biserica în locul respectiv.

Purgatoriul

Purgatoriul ar fi starea în care se află cei plecați dintre vii, înaintea Judecății de apoi. Romano-catolicii cred că acei ce urmează să ajungă-n rai, trebuie să trecă printr-o stare de purificare pentru iertarea păcatelor săvârșite pe pământ. Ceilalți se duc în iad pentru pedeapsa veșnică. Deasemenea, romano-catolicii cred că perioada de ședere în purgatoriu poate fi scurtată prin primirea de indulgențe divine, în cazul unora deosebit de virtuoși. Ortodoxismul crede că sufletul, dupa ce părăsește trupul, ajunge pe tărâmul celor plecați (Hades), unde rămâne într-o stare de așteptare, până la a doua venire a lui Iisus, când oamenii vor fi judecați de El; cei credincioși și buni vor obține viața veșnică, iar cei răi vor merge în iad.

Sf.Maria

Atât ortodocșii cât și romano-catolicii o consideră pe Maria ca fiind Maica Domnului (Theotokos sau Deipare) și înțeleg în același fel Adormirea și Ascensiunea sa în ceruri. Deasemenea, ambele biserici cred că Sf.Maria stă acum la picioarele Domnului și intervine pentru cei ce i se roagă. Catolicii însă, care cred că toți oamenii se nasc purtând în ei povara păcatului strămoșesc, au considerat că trebuie să creeze dogma imaculaței concepții, pentru a o defini pe Sf.Maria ca fiind născută fără păcat, datorită meritelor lui Iisus. Aceasta este o dogmă introdusă în anul 1854, de Papa Pius IX. Biserica ortodoxă, nu acceptă ideea că Maria s-a născut în păcat, la fel cum nu crede că păcatul strămoșesc a fost transmis oamenilor. Pentru păcatul lui Adam, Dumnezeu a pedepsit pe om o singură dată, făcându-l muritor. De aceea, nu există nici o justificare pentru această dogma catolica. Ambele biserici cred că Maria reprezintă biserica, deoarece biserica (care este și trupul lui Iisus) devine mama noastra prin botez, iar Maria este și mama noastră.

Icoanele

Icoanele ortodoxe sunt reprezentări artistice ale lui Iisus, Sf.Maria sau ale sfinților. Dumnezeu nu poate fi pictat, întrucât nici un om nu l-a văzut. Spiritul Sfânt a fost văzut sub forma de flăcări sau a unui porumbel și nu poate fi pictat decât în acest fel. Icoanele sunt mai mult decât picturi sfințite și au un profund caracter teologic. Ortodocșii onorează și săruta icoanele, în semn de devoțiune față de persoana pe care o reprezintă. Icoanele nu sunt idoli; ele sunt ferestre spre o lume plină de taine, pe care oamenii nu o pot pătrunde cu cele cinci simțuri. Biserica romano-catolica folosește însă statui, care sunt reprezentări tridimensionale și care crează o senzație de naturalism ce par a imita arta vechii Grecii sau a Romei. În ceia ce privește vârsta nu trebuie să fie scris în scriptură avem canoane de care ne conducem unde se spune că vârsta este admisă până la 7 ani în cazuri de excepție până la 10 ani în rest nimic mai mult.

Prot Victor Mihalachi