Dupa cum se stie, numarul sapte corespunde celor sapte zile ale saptamanii si celor sapte planete. Deasemenea el mai corespunde si celor sapte trepte ale desavarsirii, celor sapte sfere sau trepte ceresti, celor sapte petale ale trandafirului, celor sapte capete ale cobrei de la Angkor, celor sapte ramuri ale copacului cosmic si sacrificial al samanismului. Creand lumea in sase zile, Dumnezeu se odihneste in cea de-a saptea si o transforma in zi sfanta. Odihna din ziua a saptea marcheaza un legamant intre Dumnezeu si om. Saptele simbolizeaza desavarsirea lumii si implinirea vremii. Potrivit sfantului Augustin, el masoara timpul istoriei, timpul peregrinarii omului pe pamant. Daca Dumnezeu isi ia o zi de odihna, arata Fericitul Augustin, el o face deoarece vrea sa se deosebeasca de creatie, sa fie independent de ea si sa-i ingaduie sa se odihneasca intru el. Pe de alta parte, prin numarul sapte, care indica odihna, incetarea lucrului, omul insusi este chemat sa se intoarca spre Dumnezeu si sa se odihneasca intru el. Numarul sapte este apare foarte des in Biblie: candelabrul cu sapte brate; cele sapte duhuri care se odihnesc; cele sapte ceruri unde stau cetele ceresti; Solomon a zidit templul in sapte ani. Sapte este cheia Evangheliei dupa Ioan: sapte saptamani, sapte minuni, Hristos spune de sapte ori ”Eu sunt”. Cifra sapte revine de patruzeci de ori in „Apocalipsa”: sapte peceti, sapte trambite, sapte cupe, sapte vedenii etc. Cartea este alcatuita din serii de sapte. Aceste numar mai desemneaza aici si imaginea si implinirea unui rastimp (creatia in „Facerea”), a unei perioade, a unei ere, a unei faze, precum si implinirea harurilor daruite de Duhul Sfant Bisericii. Numarul sapte apare, sub diverse forme si sensuri in multe traditii ale lumii. La mayasi, ziua a saptea era sub semnul jaguarului, intruchipare a fortelor launtrice ale pamantului. Aceasta zi era plina de fast. In Islam, sapte este un numar fast, un simbol al desavarsirii: se vorbeste de sapte ceruri, sapte taramuri, sapte diviziuni ale iadului, sapte porti. Tatarii din Altai se mandresc cu sanctuarele lor de bastina, folosind expresia ”Tara mea cu sapte porti si apele mele”. Pentru turco-mongoli numarul sapte este un numar sacru si cosmic, dupa cum arata Jean-Paul Roux. In Maroc, femeile sterpe isi infasoara cingatoarea de spate ori in jurul trunchiului anumitor copaci, apoi o agata de una din cele sapte funii legate de acestia. In Siria, o fata care nu-si gaseste petitor exorcizeaza influentele rele care o impiedica sa se marite scaldandu-se in mare si lasand sa-i treaca pe deasupra capului sapte valuri. Podoabele femeii sunt in numar de sapte. Pentru ca unui mort sa i se ierte pacatele, trebuie trase sapte linii peste mormantul lui. Dupa inmormantare, participantii se indeparteaza sapte pasi de mormant, apoi fac sapte pasi spre el. Se crede adesea ca sufletul mortului ramane in preajma mormantului vreme de sapte zile. In India, traditia hindusa ii atribuie soarelui sapte raze: sase corespunzand directiilor spatiului, iar a saptea centrului. In stiinta Yoga se cunosc sapte centrii subtili de forta, numite „chakra”. De asemeni, unele texte musulmane leaga cele sapte sensuri ezoterice ale Coranului de cei sapte centrii subtili ai omului. Si in Africa, numarul sapte este un simbol al perfectiunii si al unitatii. La dogoni, saptele suma a numerelor patru (simbolul feminitatii) si trei (simbolulul barbatiei), reprezinta perfectiunea omeneasca. Numarul sapte, suma a numerelor patru si trei, este semnul omului intreg, cuprinzand cele doua principii spirituale polar opuse. Sapte este semnul lumii complete, al creatiei incheiate, al cresterii naturii. El este si expresia Cuvantului Desavarsirii si deci al unitatii originare.

Dumnezeu să vă aibă în pază!

Preot Iulian Rață