Doamne ajută. Mai înainte credeam că dacă eşti fericit din careva cauză, nu trebuie să te bucuri prea tare, că imediat va veni o perioadă de tristeţe, adică ideea ar fi ca nu poate să fie totul permanent bine…Dar depinde , cel puţin pentru mine, cum priveşti lucrurile. Acum mă fac fericită mult mai multe lucruri ca altă dată. Că necătînd la faptul că nu prea des (din păcate) dar nu uit sa-i mulţumesc Domnului pentru toate cîte le am în viaţa mea. Că mă ajută să lupt cu multe lucruri urîte care există în sufletul meu. Mă băcur că cei dragi sînt sănătoşi sau cel puţin nu au suferinţe mari. Că există oameni care (sper) că se roagă pentru mine şi pe care nu-i uit nici eu. Că m-a ajutat cineva să-mi dau sema că nu se poate de folosit expresia „nu contează „. Fiindcă contează totul . Şi orice ghînd avem , şi orice cuvînt alegem. Şi ce intenţie avem. Că dacă va fi cu voia Domnului în curînd voi putea realiza o dorinţă a familiei mele. Şi chiar dacă nu – atunci ştiu că bunul Dumnezeu mă va ajuta să mă resemnez, înţelegînd că nu voia noastră e hotărîtoare. Şi nu în ultimul rînd sînt fericită de la faptul că m-am născut în acestă credinţă şi într-o ţară ortodoxă. Ştii că nu aveţi prea mult timp pentru toate aceste rînduri, şi mai ales că nu e nici o întrebare, doar poate cineva care e trist şi îi pare că nu are motive pentru bucurii mai caută şi ceva bun în jurul său. Căci pentru fiecare aceste lucruri există, doar că nu tot timpul le observăm.