Sărut mâna părinte! Sunt prieten cu un băiat de facultate, teologie) eu am 16 ani, el nu ştiu cât are. Cu timpul am început să vorbim de Dumnezeu (nu să mă mândresc), i-am vorbit unui băiat, i-am dat sfaturi bune… apoi când află el începe să mă vorbească de rău la băiatul acela (să mă clevetească), mi-am dat seama că nu trebuie să dau un război cu el. El zice că ne vrea binele, dar ce bine ne poate vrea din moment ce ne vorbeşte de rău? Mă ia cu ameninţări şi altele. Şi încă ceva: El zice că sunt prea exagerat şi că trebuie să-mi trăiesc viaţa, el e cu femei şi de aceea şi zice să-mi trăiesc viaţa. Dumneavoastră ce ziceţi?
- Anonim a întrebat 14 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Și dvs cum credeți, ce vă spune conștiința? Să trăiți în desfâu, războire, clevetire, pizmă, ori să vă înălțați cu mintea curată la Dumnezeu și la cugetările către El, trăind frumos duhovnicește?! Știți bine că urmând lumea și exemplele urâte vă depărtați de dumnezeire, ucigând sufletul, dându-l pierzării. Dar, ce este mai de preț ca sufletul? Nimic și n-o înlocuiește nici o comoară pământească. Iată la ce trebuie să se gândească fiecare! Este înțelept acela care știe să ia aminte numai la lucrurile bune, iar văzându-le pe cele rele, să se roage pentru răufăcător și-l va îndrepta pe el – Dumnezeu. Iată ce este adevăratul creștin!
Să ne rugăm unii pentru alții și să nu osândim pe nimeni, astfel lumea va deveni mai bună!
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
