neliniște

Doamne ajută Părinte! Am o mare durere sufletească și vă rog să mă ajutați și pe mine cu un sfat! Mă strădui să duc o viață creștină și în același timp să-i ”molipsesc” și pe cei din jur de acest mod de viață. Dar uneori cred că nu e bine cînd prin cuvînt încerc să le ”impun” altora viața creștină, ci e de ajuns doar propriul exemplu! Astfel îi îndrum pe toți la mărturisire și împărtășanie, pentru că acestea sunt de folos sufletului, dar Părinte, tăticul meu s-a mărturisit după 12 ani și a primit un canon pe care din start mi-a zis că nu-l poate face și nici la preot nu se mai duce, că-i dă canon greu! Pot eu să fac acest canon al lui sau să vorbesc cu părintele?, Mă simt vinovată, căci tot am insistat să meargă să vorbească cu părintele, că-i va fi mai ușor, dar el continuă să trăiască în concubinaj. Iar în altă situație, tot cineva din jurul meu după mai multe discuții a mers la spovedanie, tot cam după 11 ani, și nu a primit nici un canon, chiar s-a împărtășit, dar Părinte, eu iarăși mă simt vinovată cumva, căci știu că a făcut păcate grele (nu vreau să le menționez sunt multe și mari), cum să îndrum această persoană mai departe? Poate să-și mai mărturisească încă o dată păcatele la alt preot, doar se spune că odată mărturisite păcatele nu trebuie spuse din nou (deși știu că dacă ar fi primit un canon tot nu l-ar fi putut face). Părinte greșim atunci cînd insistăm ca cineva să se mărturisească, să meargă la biserică, pur și simplu cei din jurul meu adeseori mă ascultă, chiar merg cu mine, dar eu mă simt vinovată de greul pe care ei îl întîmpină. Cu iertare!