Secte

“Oastea Domnului” a fost o asociatie crestina, la inceput aprobata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Cat timp aceasta asociatie a avut conducatori buni, ea a adus mare folos Bisericii, caci foarte multi crestini paraseau imoralitatile, betiile, fumatul, desfranarile, hotiile si alte feluri de rautati, care periclitau moralitatea publica. Dupa ce insa a ramas fara povatuitori buni si invatati, cei ce au ramas adevaratii ostasi ai lui Iisus Hristos si bunii crestini s-au imputinat; multi din ei, din cauza lipsei de povatuitori luminati si necunoscand Sfintele Scripturi, dogmele, Sfanta Traditie a Bisericii Ortodoxe, nici invataturile sfintilor parinti, s-au ratacit de la adevar. Marele apostol Pavel arata ca ostasii lui Iisus Hristos, daca vor sa se incununeze, trebuie sa se lupte dupa lege (II Tim., 2, 5), iar daca sunt ostasi numai cu numele si au parasit practica traditionala a Bisericii lui Hristos, apoi unii ca acestia nu mai sunt ostasi ai lui Iisus Hristos, ci dezertori si oameni nelamuriti in credinta, care, in loc de folos, aduc paguba Bisericii. Aici la noi vin preoti de pe la multe parohii din diferite parti ale tarii noastre si se plang de greutatile pe care le fac unii din cei ce-si zic “ostasi ai Domnului”, deoarece – spun preotii – unii din “ostasii Domnului” au trecut la sectari; altii se aduna singuri, fara voia si stirea preotilor din parohia respectiva; altii defaima cantarile Bisericii si zic ca sunt grecesti si vechi si de aceea nu mai sunt bune azi si ca numai cantarile de la oastea Domnului sunt bune. Altii, din asa zisii “ostasi ai Domnului”, vin in biserica dar nu fac semnul sfintei cruci, nu vor sa ia sfanta anafora, nu vor sa se inchine si sa sarute sfintele icoane, si alte multe abateri pe care nu le mai scriu aici. Din aceste plangeri, ale multor preoti, vedem ca multi din cei ce se socotesc ca fac parte din “Oastea Domnului” se opun Bisericii Ortodoxe si credintei stramosesti a poporului nostru romanesc, pe care noi am pastrat-o de la intemeierea Bisericii si a neamului nostru. Noi nu trebuie sa inchidem ochii fata de aceste abateri ale acelora carora le place sa se cheme “ostasi ai Domnului”. Noi, cu credinta noastra ortodoxa, pe care au pastrat-o din veac stramosii nostri in frunte cu voievozii lor, am biruit toate necazurile si furtunile vremurilor grele prin care a trecut neamul nostru si de aceea trebuie sa tinem cu sfintenie la dreapta noastra credinta cea de totdeauna. De aceea rugam staruitor pe fratii nostri preoti care au in parohiile lor “ostasi ai Domnului” sa se ocupe cit mai de-aproape de ei si sa-i invete, cand vin la biserica, randuiala, dogmele, canoanele, liturghia si toata Sfanta Traditie apostolica si invataturile sfintiilor parinti. Numai asa vor putea sa-i faca pe ei adevarati ostasi ai Domnului si sa-i aiba ca pe niste adevarati crestini si ajutatori in misiunea lor preoteasca. Mare plata vor avea acei preoti care se vor osteni sa duca pe drumul cel bun al Ortodoxiei noastre pe aceia dintre “ostasii Domnului” care se abat de la randuiala unor buni fii ai Bisericii.

Prot Victor Mihalachi