Oastea Domnului

Am citit recent cartea „Omoforuri. Arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române despre Oastea Domnului” Prefaţă: P. F. Teoctist, Patriarh al României. În cuprinsul acestui volum, sunt întâlniţi următorii arhierei cu urmatoarele titluri de articol: P. F. Teoctist Precuvântare P. F. Daniel „Sprijin major pentru misiunea Bisericii” Î. P. S. Laurenţiu Streza „Dumnezeu să binecuvânteze Lucrarea… Î. P. S. Nicolae Corneanu „Cred că e foarte necesară Oastea Domnului astăzi” Î. P. S. Serafim Joantă „Oastea Domnului aduce un suflu nou de viaţă în Biserică” Î. P. S. Teofan Savu „Duhul este Cel Care se roagă în noi cu suspine negrăite” Î. P. S. Bartolomeu Anania „Nu mai este suficient să fii bun sau foarte bun; trebuie să fii, neapărat, excelent” Î. P. S. Antonie Plămădeală „Oastea Domnului păstrează valori morale incontestabile” P. S. Daniil Stoenescu „Viitorul Oastei Domnului nu poate fi decât precum trecutul ei” P. S. Lucian Mic „Oastea Domnului a activat mult în secolul XX, dar cred că ar trebui să activeze şi mai mult în secolul XXI” P. S. Visarion Bălţat „Regiment de avangardă al marii oşti creştine a Bisericii” P. S. Gherasim Putneanul „Credincioşi doritori de a păzi Cuvântul Domnului” P. S. Nicodim Nicolăescu „Îmi aduc aminte cu bucurie de Oastea Domnului şi de ostaşi” P. S. Gurie Gorjeanul „O armată, o înrolare sub steagul lui Hristos” P. S. Ioachim Bacăuanul „Am avut întotdeauna o simpatie faţă de Oastea Domnului” P. S. Gherasim Cristea „Eu întotdeauna am avut o idee foarte bună despre Oastea Domnului” P. S. Irineu Slătineanul „Grupă de credincioşi care s-au dedicat cu totul misiunii creştine” P. S. Vasile Someşanul „Oastea Domnului are un rol de dinamizare a vieţii spirituale din Biserică” P. S. Damaschin Coravu „Oastea Domnului a apărut pentru a umple un gol” Întrebare: După cum se ştie fiecare pădure are şi uscături, de ce nu se încearcă ajutarea acestei asociaţii prin implicarea efectivă a preoţilor de parohie? Din cîte ştiu majoritatea manifestărilor Oastei Domnului au loc Dumninica după slujba Sfântei Vecernii, prea puţini preoţi se implică, iar cei care se implică sunt criticaţi de cei care nu se implică. Iertare, departe de mine gândul de a judeca, sunt un ostaş şi recunosc că mă doare această răceală a Bisericii faţă de oastaşi dar şi a unei părţi dintre ostaşi faţă de Biserică. Uscăturile pot fi înlăturate, depinde de noi mirenii şi preoţi. Ostaşii cîntă la strană sau în corurile bisericilor din parohiile pe unde fac parte. Studenţi teologi şi alţi tineri, pe care i-am întâlnit la Sibiu, în timpul studenţei lor acolo, au format coruri care cîntau şi muzica bisericească şi muzica corală de la Oastea Domnului. Dacă membrii Oastei Domnului îşi împlinesc făgăduinţele la care s-au angajat, atunci ei vor fi socotiţi ca cei mai buni enoriaşi ai parohiei în care locuiesc. Aşadar, Oastea Domnului nu-i stat în stat, ci-i ferment în aluat şi asta-i altceva. Fiind în Biserică (în Biserica Ortodoxă), n-ai cum să ai două subordonări, căci doar Biserica are un singur cap, nu două, ci acela unicul este Hristos (în chip văzut reprezentat de episcopul locului, evident). Cât priveşte consacrarea, toţi membrii Oastei Domnului sunt nişte consacraţi în lupta contra tuturor păcatelor şi lărgirea hotarelor Împărăţiei lui Dumnezeu în lume. Cine nu-i consacrat în această luptă nu poate fi membru al Oastei Domnului. Dar el a abdicat deja şi din cereasca numire de creştin primită la botez, care nu înseamnă altceva. Atât numai că ostaşii se repliază în acest front contra diavolului într-o frăţietate, adică într-o grupare şi asta-i singura diferenţă faţă de modul cum se ostenesc ceilalţi credincioşi din parohie. Pentru cine vrea să afle ce este această Mişcare duhovnicească poate citi pe rând şi cu înţelegere toate subiectele din acest topic. Această carte este un fel de catehism al Oastei Domnului. Urmărită cu atenţie, cartea «Ce este Oastea Domnului» dă răspunsuri la toate întrebările despre Mişcare. Oastea Domnului nefiind mai mult decât Ortodoxia, este evident că ostaşii n-au altceva a face mai mult decât trebuie să facă un creştin ortodox care-şi trăieşte viaţa duhovnicească. Iar această viaţă duhovnicească nu poate ieşi afară din limitele Evangheliei. Parcurgând cu luare-aminte cartea, vom observa că Mişcarea nu se adresează doar laicatului, deşi ea lucrează preponderent în mijlocul mirenilor, ci tuturor membrilor Bisericii. Prin urmare, ea nu este o organizaţie a laicatului ortodox, ci este un vânt de primăvară duhovnicească în sânul Bisericii Ortodoxe care înseamnă cler şi popor deopotrivă. Iertaţi şi biencuvântaţi părinte!