0
0

Bună seara. Referitor la rugăciune: este păcat a ne ruga cu ochii închişi? Mi se întâmpla de multe ori, atunci când mă rog acasă să închid ochii, mi se pare mie că atunci când închid ochii mă concentrez mai bine şi nu îmi mai zboară gândul la alte probleme. Chiar am auzit la biserică un părinte, când eram mai mică, spunând să închidem ochii atunci când îngenunchem şi ne rugăm, pentru că atenţia să nu ne fie atrasă de alte lucruri neimportante. Închizând ochii nu mai suntem tentaţi să observăm încălţamintea omului din faţa noastră, dacă şi-a lustruit-o ori nu, dacă s-a descusut tivul la fusta femeii de lângă noi şi alte lucruri care, dacă nu am dobândit obişnuinţa de a fi numai noi cu Dumnezeu atunci când ne rugăm, ne tulbură şi atunci rugăciunea este făcută de mântuială. Şi o altă întrebare: dacă un om care încearcă să ţină drept drumul credinţei, să se apropie mai mult de Dumnezeu iar prin purtarea sa, prin fapte bune, vorbe de încurajare, prin gândurile sale încearcă să transmită cumva persoanelor cu care intră zilnic în contact în diverse împrejurări, că acesta este drumul cel bun, că Dumnezeu are grijă de creaţia Sa şi El aşează totul aşa cum trebuie, este nevoie doar credinţă şi rugăciune iar persoanele din jur nu-l iau în seamă, spunând că până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii şi alte asemenea vorbe, omul acela nu aruncă mărgăritare în cocina porcilor? Oare nu ar fi mai bine să tacă, să se retragă şi să-şi vadă de treaba neîncercând să mai arate altora ceea ce aceştia nu vor să vadă? Sau să lupte din toate puterile şi cu toată dragostea să încerce să schimbe ceva, chiar dacă îndărătnicia este mare şi riscă unele contradicţii şi chiar certuri?

  • Cristina a întrebat 14 ani ago
  • last edited 2 luni ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă Cristina, Rugăciunea este vorbirea cu Dumnezeu, în care îi spui cele mai ascunse tristeţi sau cele mai strălucitoare bucurii, în care te plângi Lui pentru o nedreptate sau te rogi ca cei dragi să fie feriţi de orice primejdii; în rugăciune îi spui de cine ţi-e dor şi chemi ajutorul îngerilor pentru cei aflaţi în impas. Lui îi spui toate grijile tale, toate dorinţele şi speranţele, Lui îi vorbeşti ca unui părinte drag şi Atotputernic, ca celui mai bun prieten. Ca un copil care, întorcându-se de la grădiniţă, spune dintr-o răsuflare tot ce a făcut în ziua aceea, tot astfel vino ca un copil în faţa Tatălui Ceresc şi, după ce spui rugăciunea Tatăl Nostru, continuă să vorbeşti cu El, povestindu-i despre tine, cerându-i ajutorul, protecţia şi rugându-L să te înveţe cum să te rogi cu adevărat. Când te rogi şi vorbeşti cu El, nu te mai gândi la nimic altceva, ca şi cum atunci exişti pe lume, doar tu şi Dumnezeu.Fii convins până în adâncul fiinţei tale că El ascultă fiecare rugăciune şi te iubeşte nespus de mult. Roagă-te în timp ce mergi la cumpărături sau pe drum spre şcoală, roagă-te când faci curăţenie sau când faci mâncare, roagă-te când te plimbi sau când eşti gata să adormi. Caută tot timpul să simţi prezenţa lui Dumnezeu şi să-I vorbeşti, să-L rogi, să-I mulţumeşti.De exemplu, spune-I: „Doamne, cu voia Ta, acum fac de mâncare; trimite îngerii Tăi să mă ajute şi să sfinţească tot ceea ce fac şi tot ceea ce gândesc!” Apoi, tot ceea ce faci, fă în prezenţa Lui, adică dă-ţi seama că pentru El nu există pereţii sau tavanul care să Îl împiedice să te vadă. Dă-ţi seama că El te priveşte mereu, că deasupra capului tău se află de fapt un cer nesfârşit, plin de lumina şi bunătatea prezenţei Sale. Când faci de mâncare, fii atent la acest adevăr al prezenţei Lui şi la cerul nesfârşit şi plin de lumină care este deasupra ta.Toate mişcările tale vor fi atunci pline de o atenţie sfântă, ca un copil care ştie că se joacă în prezenţa mamei sale şi doreşte să o bucure. Nu lăsa grijile sau supărările să întunece bucuria comunicării cu Dumnezeu. Roagă-l pe El să îţi poarte de grijă, să rezolve tot ceea ce ţi se pare greu şi încurcat şi vei vedea că prin puterea comunicării tale cu Dumnezeu nimic nu va mai fi greu sau trist.Roagă-te cu adevărat şi cu stăruinţă. Dumnezeu revarsă harul şi pacea unei fericiri cereşti peste sufletul şi peste viaţa celor care se roagă. Rugăciunea nu este o teorie, ci viaţă practică, aducătoare de nesfârşită bucurie, în care ne asemănăm îngerilor şi sfinţilor.Numai nu cu ochii închiși cum faci tu staruete să fie totul din inimă și suflet dar cu ochii deschiși, în ce privește a doua întrebare , vorbește chit mai mult posibil tuturor celor cunoscuți ție despre Dumnezeu și nu ascunde talanții în pământ ca să nu fii pedepsită ca cel din pilda talanților

Prot Victor Mihalachi


  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.