Bună seara. Am citit în Pateric: A auzit avva Antonie despre un călugar mai tânăr, care a făcut pe cale un semn ca acesta, adică văzând el pe oarecari bătrâni călătorind și slăbind pe cale, a poruncit unor asini sălbatici de au venit și au purtat pe bătrâni până când au ajuns la Antonie. Deci bătrânii au vestit acestea lui avva Antonie. Și a zis lor: mi se pare că acest călugar este o corabie plină de bunătăți, dar nu știu de va ajunge la liman. Și după oarecare vreme avva Antonie începe deodată să plângă și să-și smulgă perii și să se tânguiască. Îi zic lui ucenicii: de ce plângi, avvo? Iar bătrânul a zis: mare stâlp al Bisericii a căzut acum. Și zicea despre călugarul cel mai tânăr. Ci mergeți, zicea el, până la dânsul și vedeți ceea ce s-a făcut. Deci s-au dus ucenicii și l-au aflat pe călugăr șezând pe rogojină și plângând păcatul pe care-l făcuse. Iar el văzând pe ucenicii bătrânului, le-a zis: ziceți bătrânului ca să roage pe Dumnezeu să-mi dea numai zece zile și nădăjduiesc că voi da răspuns, adică mă voi pocăi. Și după cinci zile a murit. Explicaţi vă rog ce a greşit călugărul tînăr?