Proorocie

0
0

Sărut mâna, Părinte! Vă rog să mă iertaţi de îndrăzneală şi nevrednicie. Aş vrea să vă adresez o întrebare. În Sfinta Evanghelie după Ioan, capitolul 12 versetul 40 scrie astfel: „Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopti, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi.” Dar în crez ni se spune că Mântuitorul a înviat a treia zi după Scripturi… Poate eu ceva greşesc… Aţi putea să-mi explicaţi, vă rog, în ce constă această diferenţă de timp? Vă mulţumesc! Vă rog de mă iertaţi!

  • Elena a întrebat 14 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

TREI ZILE ŞI TREI NOPŢI

Cei mai mulţi dintre noi au presupus că Isus a murit în „Vinerea Mare” şi a înviat dintre cei morţi dis-de-dimineaţă în duminica de „Paşte”. Deoarece Isus a spus că va învia „a treia zi”, unii consideră o parte din ziua de vineri ca fiind o zi, sâmbătă ca fiind a doua zi, şi o parte din ziua de duminică ca fiind cea de-a treia zi. Se indică faptul că uneori o expresie ca „a treia zi” poate include doar părţi ale zilelor, o parte a unei zile fiind socotită ca o zi întreagă. The Jewish Encyclopedia spune, de exemplu, că ziua unei înmormântări, chiar dacă înmormântarea poate avea loc târziu după-amiaza, este socotită a fi prima din cele şapte zile de doliu [1].

Când Iisus a spus: „Iată, Eu scot demoni, şi fac vindecări astăzi, mâine şi poimâine” (Luca 13:32, 33), ziua după „mâine” ar fi fost cea de-a treia zi, chiar dacă ar fi luate în considerare doar părţi din zi. Mulţi cred că aceasta explică elementul temporal între înmormântarea şi învierea lui Cristos.

Există însă alţi creştini care nu sunt satisfăcuţi total cu această explicaţie. Iisus a spus deseori că va învia „a treia zi” (Matei 16:21; Marcu 10:34), dar El a vorbit de asemenea despre acest interval de timp ca fiind trei zile şi trei nopţi: „După cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în pântecele balenei”, a zis El, „tot aşa va fi Fiul omului trei zile şi trei nopţi în inima pământului” (Matei 12:38-40).

Că expresia „a treia zi” poate, din punct de vedere scriptural, să includă trei zile şi trei nopţi se poate vedea din Geneza 1:4-13: „Dumnezeu a împărţit lumina de întuneric. Şi Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Şi seara şi dimineaţa au fost prima zi… şi seara şi dimineaţa au fost ziua a doua… şi seara şi dimineaţa (acum trei perioade de zi şi noapte) au fost ziua a treia”. Acesta constituie un exemplu al modului în care termenul „a treia zi” poate fi calculat şi arătat că include trei zile şi nopţi.

Deşi am preferat de mult timp punctul de vedere pe care îl vom prezenta aici – care permite trei zile şi trei nopţi depline – ne grăbim să subliniem că, în calitatea noastră de creştini, faptul că noi credem că Isus a trăit, a murit şi a înviat iarăşi este infinit mai important decât vreo explicaţie pe care am putea s-o oferim în ce priveşte timpul înmormântării Sale.

Întrucât sunt douăsprezece ore într-o zi şi douăsprezece ore într-o noapte (Ioan 11:9,10), dacă luăm în considerare „trei zile şi trei nopţi” pline, aceasta ar fi egal cu 72 de ore. A fost totuşi vorba exact de 72 de ore? Iisus trebuia să fie în mormânt timp de „trei zile şi trei nopţi” şi să învie „după trei zile” (Marcu 8:31). Nu vedem nici un motiv pentru care să ne gândim că au fost mai puţin de 72 de ore pline. Pe de altă parte, dacă trebuia să învie dintre cei morţi “în trei zile” (Ioan 2:19), atunci nu puteau fi mai mult de 72 de ore. Pentru a armoniza aceste afirmaţii diferite, nu pare a fi iraţional să presupunem că intervalul de timp a fost exact de 72 de ore. La urma urmei, Dumnezeu este un Dumnezeu al exactităţii. El face totul conform programului. Nimic nu I se întâmplă accidental.

„Când a venit împlinirea vremii” – nu cu un an prea devreme sau cu un an prea târziu – „Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său” (Galateni 4:4). Vremea pentru ungerea Lui a fost rânduită mai dinainte, şi despre ea a vorbit profetul Daniel, aşa cum a fost şi vremea când va fi El „stârpit” pentru păcatele oamenilor (Daniel 9:24-26). Cei care au încercat să-L omoare înaintea acestui timp au eşuat, pentru că nu I-a sosit „vremea” (Ioan 7:8). Şi nu numai anul şi vremea morţii Lui, ci chiar şi ora era o parte din planul divin. „Tată”, S-a rugat Iisus, „a sosit ceasul…” (Ioan 17:1).

Deoarece a existat deci un timp exact pentru naşterea Lui, un timp exact pentru ungerea Lui, un timp exact pentru începerea lucrării Lui, un timp exact pentru moartea Lui, nu ne este greu să credem că a existat şi un interval de timp exact între înmormântarea şi învierea Sa – exact 72 de ore. Dacă acest lucru este corect, atunci învierea a avut loc în acelaşi timp al zilei în care a fost şi înmormântat – numai că după trei zile. Ce timp din zi a fost acesta?

Iisus a murit la scurt timp după „ora a noua” sau ora trei după-amiază (Matei 27:46-50). „Evreii, pentru că era ziua Pregătirii, ca trupurile să nu rămână pe cruce în ziua de sabat – căci sabatul acela era o zi mare -, Pilat a poruncit ca să li se zdrobească picioarele… dar când au venit la Isus… El era deja mort” (Ioan 19:31-33). În acest timp, când „s-a înserat” (Marcu 15: 42), era târziu după-amiaza. Legea spunea: „Trupul lui să nu rămână toată noaptea pe lemn, ci să-l înmormântezi neapărat în aceeaşi zi” (Deuteronom 21:23). În intervalul rămas înainte de apusul soarelui, în ziua dinaintea marii zile de sabat, Iosif din Arimateea a obţinut permisiunea să ia trupul. El şi cu Nicodim au pregătit trupul pentru înmormântare cu fâşii de pânză de in şi mirodenii, punându-l într-un mormânt din apropiere (Ioan 19:38-42) – toate acestea fiind încheiate înainte de apusul soarelui.

Dacă învierea a avut loc în acelaşi timp al zilei ca cel în care Iisus a fost înmormântat – numai că trei zile mai târziu – aceasta ar plasa învierea chiar la apusul soarelui, nu la răsăritul lui. O înviere la răsăritul soarelui ar fi necesitat încă o noapte – trei zile şi patru nopţi. Nu aşa au stat lucrurile, desigur. Cei ce au venit la mormânt în zori, în loc să fie martorii învierii în acel timp precis, au găsit mormântul gol (Marcu 16:2). Relatarea lui Ioan ne spune că Maria Magdalena a venit la mormânt în dimineaţa aceea „pe când era încă întuneric”, şi El nu era acolo (Ioan 20:1,2).

Scriitorii evangheliilor relatează despre mai multe vizite diferite făcute de discipoli la mormânt în acea primă zi a săptămânii. De fiecare dată, ei au găsit mormântul GOL! Un înger a spus: „El nu este aici: căci a înviat, aşa cum a zis” (Matei 28:6). Prima zi a săptămânii a fost ziua în care discipolii au descoperit că El înviase (Luca 24:1,2, etc.), dar Biblia nu spune de fapt nicăieri că acesta a fost timpul învierii.

Singurul verset ce pare să înveţe despre o înviere care să fi avut loc duminică dimineaţa este Marcu 16:9: „Iisus, după ce înviase devreme în prima zi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena…”. Dar acest verset nu spune că El “învia” sau că „a înviat” în acel timp. Se spune că atunci când a venit prima zi a săptămânii, El “înviase” (timpul mai mult ca perfect). Deoarece nu existau semne de punctuaţie în manuscrisele greceşti după care a fost tradus Noul Tesatement pe care îl avem noi, expresia „devreme în prima zi a săptămânii” putea la fel de corect – unii cred că mai corect – să fie legată de timpul în care Isus S-a arătat Mariei. Prin simplu fapt al plasării virgulei după cuvântul “înviase”, acest verset s-ar citi: „Isus, după ce înviase, devreme în prima zi a săptămânii S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena”. Acesta pare să fie sensul originar, căci versetele care urmează arată că Marcu relata diferitele arătări ale lui Isus, fără să explice în ce zi a avut loc învierea.

Când a sosit duminica dimineaţa, Isus deja înviase, învierea având loc pe la asfinţitul soarelui în ziua anterioară. Numărând înapoi trei zile ne-ar aduce la ziua de miercuri. Oare ar face aceasta trei zile şi trei nopţi? Da. Miercuri noaptea, joi noaptea şi vineri noaptea – trei nopţi; de asemenea joi, vineri şi sâmbătă – trei zile. Aceasta ar face un total de exact trei zile şi trei nopţi sau 72 de ore. O zi după miercuri ar fi joi, două zile după miercuri ar fi vineri, şi „a treia zi” după miercuri ar fi sâmbătă.

Ce avem însă de spus despre cuvintele celor doi discipoli de pe drumul spre Emaus: „Dar noi credeam că El fusese Cel care va izbăvi pe Israel, şi pe lângă toate acestea astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri” (Luca 24:21)? Pentru că aceasta s-a întâmplat în prima zi a săptămânii (v.13), şi aceasta era „a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri”, nu ar indica lucrul acesta că Isus a murit vineri? Ar fi posibil, dacă părţi ale unei zile ar fi socotite ca o zi întreagă.

Pe de altă parte, numărând în celălalt mod, o zi „după” vineri ar fi fost sâmbătă, a doua zi „după” vineri ar fi fost duminică şi a treia zi „după” vineri ar fi fost luni! Lucrul acesta nu poate să fie corect, şi această metodă de numărare n-ar indica ziua de vineri ca zi a crucificării.

Căutând să ofer o explicaţie, supun atenţiei ceea ce urmează: Ei vorbiseră despre „tot ceea ce se întâmplase” (v. 14) – mai mult decât despre un singur eveniment. Dacă „tot” a inclus arestarea, crucificarea, înmormântarea, punerea peceţii şi păzirea mormântuâui, toate aceste lucruri nu s-au făcut până joi. Iisus, după cum am observat, a fost crucificat în ziua „pregătirii” (miercuri). În ziua următoare (joi), care urma după ziua Pregătirii, marii preoţi şi fariseii au venit împreună la Pilat zicând: Domnule, ne amintim că înşelătorul acela a spus, în timp ce era încă în viaţă: După trei zile voi învia. Porunceşte deci ca mormântul să fie păzit până în a treia zi, ca să nu vină discipolii Lui noaptea şi să-L fure” (Matei 27:62-66). Din acest motiv, mormântul a fost pecetluit şi păzit. „Aceste lucruri” nu „s-au întâmplat” – până ce mormântul n-a fost pecetluit şi păzit. Acestea s-au întâmplat, aşa cum am văzut deja, în ziua de joi a acelei săptămâni, marea zi. Duminică ar fi fost atunci „a treia zi după ce s-au întâmplat aceste lucruri”, nu însă a treia zi de la crucificare.

Pentru că Iisus a fost crucificat în ziua dinaintea sabatului, este de înţeles de ce se crede în mod obişnuit că ziua de vineri este ziua crucificării. Dar sabatul care a urmat după moartea Lui nu era sabatul săptămânal. Era un sabat anual – „căci ziua aceea de sabat era o zi mare” (Ioan 19:14,31). Acest sabat putea să cadă în orice zi a săptămânii şi, în anul acela, evident, a căzut în ziua de joi.

Iisus a fost crucificat şi înmormântat în ziua Pregătirii (miercuri), următoarea zi a fost ziua mare de sabat (joi), apoi vineri, urmată de sabatul săptămânal (sâmbătă). Faptul că au fost două sabate în săptămâna aceea explică modul cum putea Hristos să fie crucificat în ziua dinaintea sabatului, cum înviase deja din mormânt când a sosit ziua după sabat – şi totuşi Şi-a împlinit semnul Său de trei zile şi trei nopţi.

O comparare atentă a pasajului din Marcu 16:1 cu cel din Luca 23:56 aduce o dovadă în plus că au existat două sabate în acea săptămână – cu o zi obişnuită de lucru între cele două sabate. Marcu 16:1 spune: „Şi când a trecut sabatul, Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat mirodenii ca să vină şi să-L ungă”. Acest verset afirmă că după sabat au cumpărat aceste femei mirodeniile. Totuşi, Luca 23:56 afirmă că ele au pregătit mirodeniile, şi după ce le-au pregătit s-au odihnit în ziua de sabat: „Şi ele s-au întors şi au pregătit mirodenii şi uleiuri mirositoare; şi s-au odihnit în ziua de sabat după poruncă”. Unul dintre versete spune că femeile au cumpărat mirodeniile după ziua de sabat; celălăit verset spune că ele au pregătit mirodeniile înaintea zilei de sabat. Deoarece ele nu puteau pregăti mirodeniile până nu le-au cumpărat mai întâi, dovada în favoarea a două zile de sabat în acea săptămână pare a fi convingătoare.

Scriind în revista Eternity, editorul ei, Donald Grey Barnhouse, a spus: „Eu personal am susţinut totdeauna că au fost două sabate în ultima săptămână a Domnului nostru – sabatul de sâmbătă şi sabatul de Paşte, cel din urmă fiind joi. Ei s-au grăbit să-I ia jos trupul după o crucificare care a avut loc miercuri, şi El a stat trei zile şi trei nopţi (cel puţin 72 de ore) în mormânt”. El citează dovezi din sulurile de la Marea Moartă care ar plasa Ultima Cină în ziua de marţi, şi citează dintr-un ziar romano-catolic publicat în Franţa că „o veche tradiţie creştină, atestată de Didascalia Apostolorum, ca şi de Epiphanius şi Victorinus din Pettau (care a murit în anul 304), arată seara de marţi ca dată a Ultimei Cine şi prescrie un post pentru ziua de miercuri în vederea comemorării arestării lui Hristos” [2].

Deşi susţine cu tărie o crucificare care a avut loc în ziua de vineri, The Catholic Encyclopedia spune că nu toţi învăţaţii au crezut astfel. Epiphanius, Lactantius, Wescott, Cassiodorus şi Grigore din Tours sunt menţionaţi respingând vinerea ca zi a crucificării [3].

În cartea sa Bible Questions Answered (Răspunsuri la întrebări din Biblie), W. L. Pettingill dă această întrebare şi răspuns: “În ce zi a săptămânii a fost Domnul nostru crucificat? Nouă ni se pare perfect evident că miercuri a avut loc Crucificarea” [4].

Dake’s Annotated Reference Bible spune într-o notă pe marginea pasajului din Matei 12:40: „Cristos a fost mort timp de trei zile pline şi de trei nopţi pline. A fost pus în mormânt miercuri chiar înaintea asfinţitului şi a înviat la sfârşitul zilei de sâmbătă la asfinţitul soarelui… Nicăieri nu se afirmă că a fost înmormântat vineri la asfinţit. Aceasta ar face ca El să stea în mormânt doar o zi şi o noapte, dovedind că propriile Lui cuvinte sunt neadevărate” [5].

Citatele prezentate aici care provin de la diferiţi oameni ai lui Dumnezeu sunt semnificative în mod special, deoarece această credinţă nu era numai poziţia general acceptată a diverselor organizaţii bisericeşti la care erau afiliaţi aceştia. În astfel de cazuri, oamenii vorbesc din proprie convingere şi nu din interes sau comoditate. Acesta a fost cazul lui R. A. Torrey, cunoscut evanghelist şi decan de institut biblic, ale cărui cuvinte (scrise în 1907) rezumă bine poziţia pe care am prezentat-o aici:

„Potrivit tradiţiei comun acceptate a Bisericii, Iisus a fost crucificat vineri… şi a înviat dintre cei morţi foarte devreme în dimineaţa duminicii următoare. Mulţi cititori ai Bibliei sunt nedumeriţi să afle cum poate fi înţeles intervalul dintre vineri după-amiază târziu şi duminică dimineaţă devreme că este de trei zile şi trei nopţi. Pare mai degrabă să fie două nopţi, o zi şi o parte foarte mică dintr-o altă zi.

Soluţia pentru această dificultate evidentă, propusă de mulţi comentatori, este că ,o zi şi o noapte’ este pur şi simplu un alt mod de a spune ,o zi’ şi că evreii din antichitate socoteau o fracţiune dintr-o zi ca o zi întreagă… Sunt multe persoane pe care această soluţie nu le satisface pe deplin, şi cel ce scrie aceste cuvinte e liber să mărturisească faptul că nici pe el nu-l satisface deloc. Mie mi se pare a fi un paliativ…

Biblia nu spune nicăieri, nici nu implică faptul că Iisus a fost crucificat şi a murit vineri. S-a spus că Iisus a fost crucificat în, ziua dinaintea Sabatului”… Ei bine, Biblia nu ne lasă să speculăm privitor la care zi de sabat este vorba în acest caz… – nu era ziua dinaintea sabatului săptămânal (adică, vineri), ci era ziua dinaintea sabatului Paştelui, care cădea anul acela în ziua de joi – ceea ce înseamnă că ziua în care a fost crucificat Iisus Hristos a fost miercuri. Ioan face limpede ca bună ziua lucrul acesta.

Iisus a fost înmormântat chiar în preajma asfinţitului în ziua de miercuri. După şaptezeci şi două de ore… El a înviat din mormânt. Când femeile au vizitat mormântul chiar înaintea zorilor dimineaţa, ele au găsit că mormântul era deja gol.

Nu există absolut nimic în favoarea crucificării în ziua de vineri, ci totul din Scriptură se armonizează perfect cu crucificarea de miercuri. Este remarcabil să vedem cât de multe pasaje profetice şi prefigurative din Vechiul Testament sunt împlinite, şi câte discrepanţe aparente din relatările evangheliilor sunt rezolvate atunci când ajungem să înţelegem că Iisus a murit miercuri, şi nu vineri” [6].

Prot Victor Mihalachi

 

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.