Doamne ajută. Eu cred că această problemă trebuie să vă frământe cel mai puțin. Cel mai mult pe om trebuie să îl preocupe lăcașul cel de dincolo. La ce vă va folosi dacă veți avea casă aici și veți pierde pe cea de dincolo. Poate e o încercare pentru a vi se vedea vrednicia. Nu credeți așa ceva. Eu vă înțeleg dorința dar nu vă pot vedea credința. Parcă faceți acatiste și aveți dragoste de slujbă însă simt deznădejdea. Să nu mai auzim așa ceva de la voi. Sunteți fiii lui Dumnezeu și dacă Domnul se îngrijește și de păsările cerului, ba chiar și de crinii câmpului oare nu va putea să se îngrijească și de voi? Iar dacă chiar nu aveți și dormiți prin gări vă ofer o cameră din casa mea pentru a vă pleca capul. De voiți să vă mutați la locul meu de domiciliu îmi spuneți și cu mare plăcere vă ajut. Iar de veți fi vrednici Domnul vă va întinde mâna de ajutor. Încă încercați să înțelegeți că mai întâi se cere credința lăuntrică apoi rugăciunea buzelor și faptele credinței. Începeți cu ceea ce am specificat ca fiind primul punct: punctul de pornire și Domnul va vedea sârguința sufletului vostru.

Doamne, cel ce cunoști rărunchii noștri și cercetezi întru adânc inimile noastre nu lăsa prea mult haina încercărilor peste noi, robii tăi, pentru a nu fi încercați și de slăbiciunea deznădăjduirii.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie