dacă există suflet

Despre om, Moise ne istorisește în Geneză, că a fost creat de Dumnezeu la sfârșitul întregii creații, din „pulberea pământului” (Gen. II, 7), ca ființă vie, purtătoare a acelui suflu de viață pe care l-a primit de la Iahve. Din cele doua relatări biblice (Gen. I, 26 ; II, 7), în care Moise vorbește despre crearea omului „reiese că omul este compus în ființa lui din două elemente, unul material – pulberea pământului – și altul de natură spirituală, acel suflu de viață, prin care omul devine ființă vie”. Crearea omului, respectiv a întregii omeniri, reprezentată în perechea biblica „om și femeie”, este o culme a creației divine. Dacă celelalte ființe și lucruri au intrat în existență printr-un simplu imperativ divin: „să fie”, despre om citim în Biblie că a fost creat printr-o participare specială a lui Iahve, care a zis: „Să facem pe om după chipul și asemănarea noastră” (Gen. I, 26). „Cine este această ființă – se întreaba Sfântul Ioan Gură de Aur – care pare că impune Creatorului atâta prudență? Nu trebuie să ne mirăm – adaugă același Sfânt Părinte – căci omul depășește în demnitate toate creaturile vizibile, care n-au fost create decât pentru el”. Omul este prin urmare centrul în jurul căruia Dumnezeu rânduiește creația Sa, căci lui îi dă în stăpânire tot ceea ce a creat mai înainte (Gen. M, 28-30). Dar în Noul Testament nu spune oare Domnul nostru Iisus Hristos: ”Oare ce va da omul pentru sufletul său?!”

Să ne îngrijim de suflet căci poartă mai mare valoare în fața lui Dumnezeu.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie