Îndrumări

Sărut mâna, părinte. Vreau să vă spun că am descoperit acest site de câteva zile şi de atunci când am timp intru şi mai citesc răspunsurile la întrebări, să văd dacă găsesc ce anume mă frământă pe mine. Am găsit multe sfaturi folositoare, dar m-am hotărât să vă întreb, totuşi, ce anume mă frământă. Eu sunt din România, dar de o lună şi ceva am venit împreună cu fetiţa noatră de un anişor în Belgia la soţul meu care lucrează aici. Ţin să vă spun că m-am spovedit pentru prima oară, aşa cum trebuie, înainte să vin aici, la un părinte, pe care eu îl consider deja duhovnicul meu, dânsul mi-a dat şi numărul de telefon, să-l sun la nevoie, l-am sunat odată, acum nu am credit. Poate greşesc că spun, dar îmi tot vine în gând: eu i-am spus părintelui că soţul meu nu mai vrea deocamdată copii ( sincer nici eu nu vroiam, dar acum ştiu că gândeam greşit) şi că se fereşte să nu facem copii, iar dânsul mi-a spus să ţinem metoda calendarului. Mie îmi vine în gând că a greşit ce mi-a spus, dar în acelaşi timp cred că mi-a spus asta doar pentru început, ca să nu folosim alte mijloace de protecţie. Cum să fac să nu îmi mai vină gândurile astea, să-l sun pe părintele să-i spun? Şi încă ceva, noi nu suntem cununaţi decât civil, părintele mi-a spus că imediat ce venim în ţară chiar dacă stăm câteva zile, să mergem să ne cunune. Dar eu nu am linişte şi mă rog mereu la Dumnezeu, să ne ajute să ne cununăm, dar nu avem naşi, aici nu ştiu dacă o să putem pentru că nu avem maşină, biserica ortodoxă este foarte departe de noi, când se va mai îmbuna vremea sper să ajungem şi la biserică, e mai greu cu transportul. Va rog să-mi spuneţi şi mie câteva cuvinte şi sper că nu am greşit că am întrebat. Vă mulţumesc şi să vă dea Dumnezeu multă sănatate şi binecuvântare în tot ceea ce faceţi.