0
0

Sarut mâna, părinte! Este prima oară când postez aici o întrebare. Am citit aici pe site „Intreabă preotul” şi mi-a plăcut foarte mult această idee. Dar am văzut sincer, sper să nu vă ofensez cu întrebarile mele, mai multă religie decât…, nu ştiu cum să zic…, decât o trăire continuă cu Domnul Iisus, o relaţie personală de dragoste sfântă cu Domnul Iisus. Personal sunt un ortodox convins, mergeam la biserica singur de mic dar când am împlinit 18 ani, atunci am început să simt că am început o relaţie cu Domnul Iisus, atunci El a urcat pe tronul vieţii mele, atunci mi-am dat seama că El e însăşi viaţa mea. De atunci bineînţeles că am păcătuit şi încă păcate mari dar cu pocăinţă şi cu marea dragoste şi îndurare a Lui m-a iertat şi m-a adus din nou pe calea Lui, ca din nou să lupt să nu mă dau batut. Şi au fost multe astfel de situaţii când am căzut, dar Domnul mi-a dat din nou har şi din nou mi-a arătat bunătatea Lui ca eu să nu mai cad şi să mă curăţ de păcatele mele. Aşa…, mă scuzaţi dacă v-am făcut să pierdeţi timp preţios cu mărturisirea mea. Acum aş vrea să vă pun câteva întrebări, am decis într-un final să vă scriu că şi aşa am amânat foarte mult timpul rugăciuni pentru că am citit articolele acestea de pe site… Aş vrea să vă întreb ce preferaţi Dvs mai mult…, sau ce e mai important pentru Dvs: un om religios care ţine credinţa ortodoxă şi face tot ceea ce îi spune religia, dar afară din biserică nu este un creştin adevărat ci trăieşte ca lumea cea după trup (cum din păcate în zilele noastre aşa mi se par cam 80% din \”creştinii\” noştri) ? sau un om care are o relaţie de dragoste Sfântă cu Domnul Iisus şi trăieşte o viaţă duhovnicească mai mult decât una după trup ? Deci c-am ce ar fi religie sau relaţie cu Domnul Iisus? (citisem de exemplu pe acest site pe cineva care a zis că el crede întradevăr că ortodoxia este calea, adevărul şi viaţa…, sincer am rămas puţin uimit…, că nu aţi corectat într-un fel această afirmaţie…, adică totuşi nu credinţa ortodoxă în sine ne dă viaţa sau ne mântuieşte ci Dumnezeu Tatăl prin Domnul Iisus Hristos, plus că mi se pare că înlocuieşte pasajul din Scriptură unde Domnul Iisus Hristos ne spune că El este Calea, Adevărul şi Viaţa…, şi mi-a sunat în minte ca şi cum pentru mulţi creştini ( să le zicem aşa, deşi eu personal cred că devii creştin nu te naşti creştin) religia a luat locul Domnului Iisus… Aş vrea să vă mai întreb ce este mai important pentru un creştin să citească vieţile sfinţilor sau Sfâna Scriptură ? Şi mai am o întrebare care mă c-am frământă de mult timp şi mă supără foarte tare. Sunt foarte mulţi preoţi de ex. care opresc de la Sfânta Împărtăşanie, mi se pare foarte rău acest lucru deoarece eu cred că Domnul Iisus şi-a dat trupul şi sângele (adică s-a jertifit) pentru noi când noi eram păcătoşi încă…, şi El i-a împărtăşit pe apostolii Săi, şi cât au umblat apostolii cu EL, 1 an sau 3 nu ştiu sigur ( aţi putea dacă aveti bunăvoinţa să îmi răspundeţi şi la această întrebare) şi sunt păcate de ex. pentru care Biserica opreşte de la Sfânta Împărtăşanie şi 7 ani…, păi Sfinţii apostoli mai înainte de a umbla cu Domnul oare nu au făcut ei păcate ? Care să-i oprească de la Împărtăşanie? Totuşi însuşi Domnul Iisus i-a împărtăşit…, şi aş vrea să vă mai pun încă o întrebare dacă se poate, ce este mai important pentru un creştin, a-şi plânge păcatele şi a le mărturisi înaintea Domnului cu lacrimi de pocainţă? Sau a spune la Sfânta Spovedanie toate păcatele amănunţit ? Vă mulţumesc anticipat şi sper că nu găsiţi întrebările mele răutăcioase. Sper că o să-mi răspundeţi cu acelaşi duh de dragoste cum aţi răspuns şi la alte întrebări. Dumnezeu să vă binecuvânteze în toate zilele Dumneavostră!

  • You must to post comments
0
0

Dacă aș fi răspuns în duhul pe care îl simt atunci nu ar fi fost unul pe care îl așteptați. Dar o să las totul la o parte și o să vă răspund cu aceiași dragoste ca și la celelalte întrebări de până acum. Voi începe cu sfârșitul întrebării căci acesta pare a fi mai actual și mai proaspăt citit. Scump Emil, frate întru Hristos. Să nu uităm originea sau mai bine spus proviniența acestor canoane care sunt impedimente la împărtășanie și conform cărora părinții Bisericii fac aceste opriri. Până la Mântuitorul ele încă nu existau și nici nu erau nevoie de ele. Pentru că abea Sfânta Taină a Euharistiei a luat ființă abea la Cina cea de Taina. Abea după această dată a luat ființă împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos. Deci nu putem vorbi despre canoane în timpul activității Domnului Iisus în această lume. Iar aceste canoane au fost stabilite de Sfinții Părinți (Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie…) și Sfintele Sinoade. Aceste canoane au fost lăsate de ei pentru al trece pe credincios prin starea de penitență. În această perioadă a canonului pe care îl primește nu că se pedepsește credinciosul(după cum vă că înțelegeți dumneavoastră) ci primește medicamentul de vindecare. Canonul nu e pedeapsă scumpii mei frați ci e o perioadă de vindecare. Așa cum omul în unele momente din viață le mai petrece pe la doctorul trupului tot așa e și canonul. Deci oprirea de la împărtășanie pe perioada canonului nu trebuie privit ca o pedeapsă ci ca un unguient, pansament pentru păcatul făcut. Și mărimea canonului a fost lăsată de Sfinții Părinți astfel constatând cât de multă înțelepciune au deținut ei. Ei le-au trăit în trup și în duh toate cele pe care ni le-au lăsat și din această cauză sau dovedit a fi mereu actuale și ca bune medicamente pentru sufletul fiecărui credincios din oricare timp. Așa că scumpii mei frați nu trebuie să judecăm pe cel care oferă canonul ci să judecăm încercările noastre. Acum la cealaltă frământare. Ce e amai important: Scriptura sau viețile Sfinților. Dacă am sta și am medita: ce a fost mai important pentru sfinți a căror vieți acum le citim? Oare nu Scriptura? Nu credeți că răspunsul la această frământare este destul de lucid și luminos. Și nu pare cu neputință de înțeles de orice suflet credincios? Deci e clar că mai presus de toate este Sfânta Scriptură. Pentru că ea este rădăcina celorlalte. Și cea din urmă frământare dar de fapt e prima în întrebare: Un creștin doar cu numele sau un creștin adevărat? Dar eu de fapt, scump frate, te-aș întreba: Oare e important ceea ce prefer eu sau ceea ce ar fi pe plac Domnului? Ceea ce prefer eu ar fi pe plac şi Domnului însă ce putem să facem noi? Căci oamenii sunt diferiţi şi răspundem şi noi diferit. În funcţie de cum ne atinge întrebarea! De aceea vă rugăm să ne iertaţi şi pe noi poate că nu suntem chiar aşa cum vă doriţi. Însă încercăm şi noi să fim mai buni.

Întru Domnul pe toate le vom învinge.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.