Mă interesează să ştiu cum a apărut postul, de la cine a venit ideea aceasta şi în urma căror evimente sau studii au ajuns la concluzia întroducerii postului bisericesc? Ce rol are acest post, în exact aceste perioade prevăzute de biserica ortodoxă? Mulţumesc!
- Irina a întrebat 14 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Istoria postului începe din Grădina Edenului atunci când Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Din toți pomii raiului poți să mănânci, dar din pomul cunoștiinței binelui și răului să nu mănânci” (Fac. 2, 9). Este un îndemn la postire, la o reținere de la o hrană anume întru prezervarea vieții și întru comunicare cu Dumnezeu. Acestea vor rămâne coordonate fundamentale ale oricărui post adevărat. Postul a fost practicat de evrei în Vechiul Testamment, fiind cerut şi de Legea lui Moise (Deut. IX, 10; Lev. XVI, 29-31; Jud. XX, 26; I Regi VII, 6; Is. LVIII, 6; Ioil II, 15; Iona III, 5-8). După exemplul Vechiului Testament, înainte de a-şi începe activitatea, Mântuitorul Hristos s-a retras în pustie, unde a postit 40 de zile şi 40 de nopţi (Matei IV, 2; Luca IV, 2), sancţionând astfel postul prin însuşi exemplul Său şi desăvârşindu-l prin arătarea sensului său adevărat, ca şi a modului în care trebuie să fie practicat (Matei VI, 16-18), de asemenea recomandându-l, alături de rugăciune, drept mijlocul cel mai eficace de a izgoni diavolii (Matei XVII, 21; Marcu IX, 29). Sinţii Apostoli şi ucenicii lor au continuat practica postului după exemplul Mântuitorului, pregătindu-se totdeauna pentru misiuni importante prin post şi rugăciune (Fapte XIII, 3; XIV, 23) de asemenea au recomandat creştinilor practica postului ca obligaţie generală. Sfinţii Părinţi din veacurile următoare au practicat şi recomandat postul, subliniind valoarea deosebită a acestuia, iar prin hotărârile unor Sinoade ecumenice şi prin canoanele unor Sfinţi Părinţi, postul a fost instituţionalizat . La început n-au existat prescripţii precise şi obligatorii cu privire la timpul, durata şi severitatea postului, dar cu vremea, autoritatea bisericească a stabilit prescripţii şi norme care reglementau timpul, durata şi modul de a posti. Cu timpul dispoziţiile bisericeşti care reglementau disciplina postului s-au înmulţit, oficializindu-se prin canoanele unor Sinoade ecumenice şi particulare, sau ale unor Sfinţi Parinti, uniformizându-se şi generalizându-se între veacurile VII-IX în întreaga Biserică Ortodoxă. Cu privire la timpurile şi durata postului, aceste dispozitii prevăd următoarele.
Toate miercurile şi vinerile din fiecare săptămână sunt zile de post, în amintirea Patimilor Domnului: miercurea au făcut sfat cărturarii şi arhiereii iudeilor să prindă pe Hristos, iar vinerea L-au răstignit pe cruce (Canonul 15 al Sf. Petru al Alexandriei), excepţie făcând cele în care este dezlegare (harţi). Ajunări (posturi) de o zi pe an: Ajunul Botezului Domnului (6(19) ianuarie); Ajunarea din ziua tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august(11 septembrie)); Ajunarea din ziua Înălţării Sfintei Cruci (14(27) septembrie). Postul Patruzecimii (al Paresimilor, al Paştilor). După marturiile unor Sfinţi Părinţi, numele i s-a dat după postul de 40 de zile al Mântuitorului Iisus Hristos; ţinut înainte de ieşirea Sa la propovăduire. Despre acest post voresc: canonul 69 apostolic, canonul 50 al sinodului din Laodiceea, canonul 56 şi 89 al sinodului trulan, precum şi numeroşi Sfinţi Părinţi şi scriitori bisericeşti. Este considerat ca un post deosebit, mai sever, legat de Paştele Răstignirii.. Postul Sfinţilor Apostoli, potrivit Constituţiilor Apostolice, acest post a fost rânduit de Biserică in amintirea Sfinţilor Apostoli şi îndeosebi a Sf. Apostoli Petru si Pavel. Despre el stim din veacul IV. El ţine de la Duminica I-a după Pogorârea Duhului Sfânt şi pâna în ziua sărbătorii Sf. Apostoli Petru şi Pavel. El este mai uşor decât cel al Paresimilor. Postul Adormirii Maicii Domnului -este cel mai nou dintre toate posturile, datând din veacul al V-lea. Durata lui de la 1(14) la 15(28) august s-a stabilit la un sinod din Constantinopol din 1166, ţinând deci până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Acest post e mai uşor decât al Patruzecimii, dar mai aspru decât al Naşterii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli. Postul Naşterii Domnului, despre el avem cele mai vechi mărturii din veacurile IV-V, de la Fericitul Augustin şi de la episcopul Romei Leon cel Mare. Dacă la început durata lui nu era pretutindeni la fel, la acelaşi sinod din Constantinopol de la 1166, ţinut sub patriarhul Luca Hrisoverghi, durata lui s-a stabilit la 40 de zile, anume de la 15 (28) noiembrie până la 25 decembrie (6 ianuarie).
Toate miercurile şi vinerile din fiecare săptămână sunt zile de post, în amintirea Patimilor Domnului: miercurea au făcut sfat cărturarii şi arhiereii iudeilor să prindă pe Hristos, iar vinerea L-au răstignit pe cruce (Canonul 15 al Sf. Petru al Alexandriei), excepţie făcând cele în care este dezlegare (harţi). Ajunări (posturi) de o zi pe an: Ajunul Botezului Domnului (6(19) ianuarie); Ajunarea din ziua tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august(11 septembrie)); Ajunarea din ziua Înălţării Sfintei Cruci (14(27) septembrie). Postul Patruzecimii (al Paresimilor, al Paştilor). După marturiile unor Sfinţi Părinţi, numele i s-a dat după postul de 40 de zile al Mântuitorului Iisus Hristos; ţinut înainte de ieşirea Sa la propovăduire. Despre acest post voresc: canonul 69 apostolic, canonul 50 al sinodului din Laodiceea, canonul 56 şi 89 al sinodului trulan, precum şi numeroşi Sfinţi Părinţi şi scriitori bisericeşti. Este considerat ca un post deosebit, mai sever, legat de Paştele Răstignirii.. Postul Sfinţilor Apostoli, potrivit Constituţiilor Apostolice, acest post a fost rânduit de Biserică in amintirea Sfinţilor Apostoli şi îndeosebi a Sf. Apostoli Petru si Pavel. Despre el stim din veacul IV. El ţine de la Duminica I-a după Pogorârea Duhului Sfânt şi pâna în ziua sărbătorii Sf. Apostoli Petru şi Pavel. El este mai uşor decât cel al Paresimilor. Postul Adormirii Maicii Domnului -este cel mai nou dintre toate posturile, datând din veacul al V-lea. Durata lui de la 1(14) la 15(28) august s-a stabilit la un sinod din Constantinopol din 1166, ţinând deci până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Acest post e mai uşor decât al Patruzecimii, dar mai aspru decât al Naşterii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli. Postul Naşterii Domnului, despre el avem cele mai vechi mărturii din veacurile IV-V, de la Fericitul Augustin şi de la episcopul Romei Leon cel Mare. Dacă la început durata lui nu era pretutindeni la fel, la acelaşi sinod din Constantinopol de la 1166, ţinut sub patriarhul Luca Hrisoverghi, durata lui s-a stabilit la 40 de zile, anume de la 15 (28) noiembrie până la 25 decembrie (6 ianuarie).
Păstrându-i sensul adevărat, postul este un mijloc de stăpânire şi înfrânare a poftelor, de întărire a voinţei, de înălţare a sufletului către Dumnezeu, de sporire în virtute, de detaşare a creştinului de orice pofte şi plăceri senzuale. Bineînţeles însă că la reţinerea de bucate trebuie adăugată o continuă străduinţă de dominare a poftelor şi patimilor, de o curăţire a gândurilor şi simţirii, aşadar de o disciplinare a vieţii sub toate aspectele ei. Adevăratul post este deci acela care îmbină în mod fericit cele două aspecte ale lui: aspectul trupesc şi aspectul sufletesc, aşadar când reţinerea de la bucate este împreună cu reţinerea de la păcate şi cu efortul continuu spre virtute şi progres duhovnicesc.
“Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană. Este viaţa şi petrecere îngerească, pentru că îngerii sunt fără hrană. Este omorârea trupului, ca acesta hrănindu-se, ne-a făcut morţi; şi izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia intărâtă patimile trupului”.
Cu râvnă întru Domnul
Natalia
Răspuns aprobat de:
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Răspunsul tău
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
