iubirea

0
0

Părinte, ce este iubirea?

Share
  • You must to post comments
Filter
Sortează după: Cele mai multe voturi
0
0
În înţeles larg, iubirea sau dragostea este năzuinţa omului spre tot ce este bun şi frumos sau vrednic de dorit. Această năzuinţă este sădita de însuşi Dumnezeu în firea omului, la creare, şi de aceea se numeşte dragoste firească. În temeiul acestei năzuinţe, omul tinde din fire spre Dumnezeu, Creatorul şi Susţinătorul său, socotindu-L bunul său cel mai mare. Dar cum, prin păcatul strămoşesc, firea omului a fost slăbita în puterile ei, numai cu dragostea firească omul nu poate lucra nimic pentru mântuirea sa, căci spune Mântuitorul: “fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5). De aceea, pentru mântuirea sa, creştinul are neapărata trebuinţă de dragoste care să lucreze cu putere de sus, adică de dragostea supra-firească, de dragostea creştină sau de dragostea ca virtute teologică. Dragostea creştină este puterea dumnezeiască revărsată prin Sfânta Taină a Botezului în sufletul creştinului, prin care acesta are năzuinţa adâncă şi curată către Dumnezeu, bunul său cel mai înalt, doreşte din toate puterile sufletului unirea cu El şi are voinţa hotărâtă de a împlini voia Lui atotsfântă, jertfind, în caz de nevoie, orice bun pământesc. Dragostea creştină este de la Dumnezeu şi este dată omului în dar.„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea.. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” I Corintineni 13.1-3,13. Deci dragostea este mai presus de toata ştiinţa şi cunoştinţa. Dragostea este mai mare decât celelalte virtuţi credinţa şi nădejdea deoarece izvorul ei este Dumnezeu. Căci Dumnezeu fiind El însuşi “iubire” (I Ioan 4, 8), din nemărginita dragoste a creat lumea cu toate făpturile din ea şi astfel iubirea s-a arătat mai întâi în lume şi sălăşluieşte în sufletul omului de la început. Dragostea “nu piere niciodată”  Corintineni 13. 8, este veşnică, fiindca însuşi Dumnezeu cel veşnic este iubire. Dragostea creştinului trebuie să se îndrepte întâi către Dumnezeu, către poruncile şi legile Sale; apoi către aproapele şi, în fine, către sine însuşi, căci aceasta este porunca Mântuitorului: “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toata inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22, 37-39).

Să ne iubim unii pe alţii ca într-un gând să mărturisim –Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.
Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.