Contracepţia

Citind întrebarea cu nr. 4182 mesajul Luciei, m-a impresionat până la lacrimi, contracepţia e o mare problemă a oricărei femei, numai că multe suferă în tăcere şi dacă abordează este privită ca o „ciudăţenie” este dificil să-ţi întemeiezi o familie în zilele noastre după principii ortodoxe. Ca femeie eşti învinuită de multe rele… e vinovată că a rămas însărcinată de parcă singură femeia ar concepe copilul, tot vinovată este de face avort, la fel dacă foloseşte metode contraceptive şi dacă familia se destramă, soţul o părăseşte fugind de responsabilitate tot ea, femeia e de vină chipurile nu a putut să-şi ţină soţul, să-l înţeleagă. De aceea am decis să nu mă căsătoresc, am 33 de ani dar până acum nu am întâlnit un bărbat care să dorească să crească atâţea copii cât ia dărui Dumnezeu, fug toţi de o aşa responsabilitate, eu zic de cei care se „bat cu pumnul în piept” şi se consideră religioşi, care frecventează biserica şi se spovedesc, dar când e vorba de relaţii sexuale, de copii, îţi invocă mii şi mii de motive, îţi înşiră fel de fel de teorii de ţi-i silă să-i asculţi numai să le fie confortabil şi cât mai puţine responsabilităţi să-şi asume. O înţeleg perfect pe Lucia, că relaţiile intime îi sunt un chin, dar gândiţi-vă şi Dvs ce fel de armonie mai poate exista într-o familie când trebuie să stai cu „frica în sân” lună de lună şi să speri la o „minune” ca nu cumva Doamne fereşte „să rămâi iar însărcinată”, ce fel de iubire poţi să-i oferi soţului când el alege doar plăcerile carnale, câtă rugăciune către sfinţi poţi face ca să-şi schimbe părerile… Asta este una din punctele slabe de care se „anină” sectanţii. Eu mai bine duc singurătatea de una singură de cât în doi, dar mii milă până la lacrimi de femeile creştine, care se confruntă cu astfel de probleme, multe din ele aleg păcatul doar ca familia să nu se destrame şi să le asigure copiilor pâinea cea de toate zilele, e dureros… Să-mi fie iertată îndrăzneala am scris ce simt…