0
0

Binecuvântaţi, Părinte! De doi ani de zile am început să merg cu copii mei regulat la Biserică. Soţul merge mai rar. El nu prea agrează modul de viaţă care îl ducem acum, în deosebi portul meu. Mi-a zis să port şi pantaloni, dar am trecut uşor, fiindcă aici sunt tare pe poziţia mea. Mi-a mai zis să-mi vopsesc părul (deja sunt destul de albă) şi aici am cedat, şi nu o dată, dar de mai multe ori. Am mărturisit, dar mă întorc iar la păcatul acesta. Cum să procedez: să-mi ascult soţul sau nu? Şi vreau să mai spun că mă mustră faptul că nu pot fi tare şi pe această poziţie. Faptul că soţul mă obligă, sufleteşte eu simt mai puţina vină. E corect sau mă ascund după pai?

Share
  • You must to post comments
Filter
Sortează după: Cele mai multe voturi
0
0
Deci în primul rând trebuie să vă îngrjiţi pentru păstrarea păcii şi liniştii din familie. Căci chiar de veţi fi fermă în propriile convingeri, iar în propria familie vor fi doar certuri şi neînţelegeri, care ar mai fi rostul la păstrea acestor norme? Deci în primul rând trebuie să încercaţi să lucraţi asupra soţului, să-i arătaţi de ce e important să fiţi îmbrăcată anume în acest mod şi că nu aveţi nevoie să apelaţi la careva înfrumuseţări. Şi cred că cel mai corect ar fi ca şi dumnevoastră să începeţi  în primul rând cu cele sufleteşti. Să fiţi cât mai iubitoare, răbdătoare, să nu vă întristaţi prea tare de la faptul că acum nu este gata să primească schimbările pe care vi le doriţi. Căci anume prin propriul exemplu, prin trăirea adevăratei credinţe îl puteţi face să dorească cu timpul şi el să simtă la fel. Rugaţi-vă Domnului şi Maicii sale pentru înţelepțirea soţului. Şi toate vor fi cu timpul cum vi le doriţi. 

Dumnezeu să ne miluiască şi să ne întărească în adevărul de credinţă!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

 

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.