Sărut mâna, părinte! Acum doi ani am cunoscut un băiat pe care simt că îl iubesc din tot sufletul. De doi ani nu-mi mai iau gândul de la el, dar acesta nu mă bagă în seamă, nu-mi împărtăşeşte sentimentele, ba chiar am impresia că îşi bate joc de ceea ce simt eu. Nu mai ştiu ce să mai fac, sufăr prea mult pentru el şi nu ştiu cum să fac să schimb lucrurile. Simt nevoia să fiu lângă el, să fie lângă mine. Eu chiar ţin foarte mult la el şi imi fac speranţe, dar nu ştiu dacă este cea mai bună variantă. De multe ori m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute, să mă lumineaze, iar seara îl visam şi visam că era cu mine. Am nevoie de o îndrumare, de ajutor…Aştept un răspuns..Mulţumesc!