Sărut mâna, părinte! Mă întâlnesc cu un băiat de un an jumătate. Şi el vrea să se căsătoreasca cu mine, eu nu doresc nicidecum. Împlinesc acuş 21 de ani, şi nu am atracţia de a fi căsătorită, am alte idei, am alte planuri, multe de învăţat încă şi căsătoria îmi strică totul, şi toţi ştiu că mă voi căsători cu el, atât părinţii lui cât şi ai mei. I-am spus mamei că nu vreau să mă căsătoresc cu el, mama mi-a spus că nu ştiu ce vorbesc, soră-mea la fel, părinte dar sufletul meu cere altceva libertate, e scris ca să te căsătoreşti din dragoste, ca fiind în faţa altarului să fii sincer în faţa Domnului, căsătorie din iubire, dar, părinte, eu nu ştiu dacă îl iubesc cu adevărat, da, mi-i bine cu el, îmi place de el, dar nu pot să mă căsătoresc cu el. De parcă Domnul m-a trimis pentru altceva, cum să procedez? Eu nu vreau sentimente micinoase, nu vreau păcate că şi aşa le am, nu vreau durere, dar cum să mă comport? Părinte mă chinui, nu pot găsi soluţia. Se spune că Dumnezeu „fiecăruia din noi i-a pregătit drumul său”. Atunci pe care drum să o apuc pe cel al femeii căsătorite sau al femeii libere??? Ajutaţi-mă va rog. Să vă aibă Dumnezeu în paza Sa.