Părinte, ca femeie, cum pot evita complimentele pe care mi se întâmplă uneori să le primesc. Nu mă interesează ce părere au oamenii despe mine, mai ales că unii dintre ei spun vorbe drăguţe cu scopul de a obţine ceva; mi s-a întâmplat să mă binedispună uneori cuvintele frumoase spuse la adresa mea de colegi şi mi-e teamă să nu cad în slavă deşartă. Dacă cineva admiră ceva la mine, din punct de vedere fizic sau sufletesc, nu aş face mai bine să ascund ceea ce este admirat? De exemplu, dacă îmi este admirat părul nu aş face mai bine să-l tund scurt ori să-l ţin prins, pentru ca acesta să nu mai constituie un motiv de admiraţie din partea altora (batic nu pot să port, lucrez într-o instituţie unde sunt anumite rigori). Dacă mi se spun cuvinte frumoase pentru felul meu de a fi, cum să fac să evit acest lucru? Cu cei care spun vorbe rele este mai uşor. Le ierţi şi gata.