0
0

Sărut mâna. Părinte eu îmi iubesc tatăl din tot sufletul meu. El e bolnav și-l putem pierde în orice moment, iar eu nu mă pot împăca cu gândul ăsta. Când mă gândesc, înebunesc, nu pot suporta să moară. Ce pot face să trec peste lucrul ăsta? Să nu mai mă afecteze atât de mult? Doamne ajută.

  • You must to post comments
0
0

Dacă-l iubiți atât de mult, îi puteți în primul rând face cel mai mare bine din viață: și anume aducând la el preotul spre mărturisire a păcatelor din copilărie și până-n momentul de față, cu căință, ca să fie dezlegat de păcate, împărtășit, făcândui-se apoi sfântul Maslu! Acesta e primul lucru pe care trebuie s-o facă cei apropiați pentru bolnavi, nu numaidecât când este pe patul de moarte. Și astfel veți fi mai liniștită pentru el, căci sufletul lui se va duce la Domnul mai umilit și pregătit, având mari șanse de mântuire. Doar odată și odată îi vom ajunge și noi acolo și mare ne va fi bucuria când ne vom vedea părinții în dragostea și mila lui Dumnezeu, căci aceasta-i pe veci, nu ca și viața asta fugară. Deci întăriți-vă în credință și nădejdea mântuirii tatălui și astfel veți dobândi și dvs pacea lăuntrică, știindu-l fericit și-n nesuferință pe veci! Nu vă lăsați în mare deznădejde și scârbă, căci nici aceasta nu-i lucru bun, dar gândiți-vă că de va fi voia Domnului și vă va părăsi în curând, s-o facă pregătit și să se ducă lângă cei sfinți în bucurie și mare desfătare, în iubirea Tatălui Ceresc, acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de moarte,

Amin!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.