Ce să fac?

0
0

Bună seara, părinte! Sunt împreună cu soţul meu de 5 ani de zile, el are patima beţiei, nu bea în fiecare zi, dar când bea o face pentru toate zilele care n-a băut, poate să bee şi 3, 4 zile fără să se oprească, sufăr mult din cauza asta, m-am rugat pentru el la Domnul, l-am rugat şi pe el să se abţină, să nu bee deloc, dacă nu-l poate controla. Am avut şi cazuri, când vroiam să-l opresc eu ca să nu iasă din casă, că dorea să plece să bee, şi m-a împins şi am căzut în oglindă şi mi-am tăiat mâna, alt caz mă punea cu deasila să beau, iar eu nu doream, şi atunci mi-a turnat păharul cu vin în cap, diferite cazuri, iar acum în ultimul timp nici nu lucrează, şi mai bea, eu de multe ori mă gândeam să mă despart de el, dar el mă ruga să-l iert că o să se îndrepte, că nu va mai bea, şi asta fără vreun rezultat. Am uitat să menţionez că el de tânăr mai bea, m-am căsătorit cu el cu gândul că o să aibă o familie şi se va lăsa de asta, acum câteva zile, am depus cererea de divorţ, că deacum nu mai pot suporta, dar a trecut oleacă de timp şi de acum stau pe gânduri şi nu ştiu ce să fac? Când nu bea e un om maladeţ, iubitor, de multe ori îmi spune că nu-i bucuros de ceea ce se întâmplă, mi s-a pus un greu pe suflet…, nu ştiu ce să fac? Daţi-mi un sfat, aşa ca un tată, vă rog, ruaţi-vă rog pentru mine, ca Domnul să-mi lumineze inima şi mintea ca să iau alegerea corectă, vă mulţumesc mult pentru timpul, răbdarea şi răspunsul acordat. Dumnezeu să ne miluiască pe noi.

  • Viorica a întrebat 14 ani ago
  • last edited 5 luni ago
  • You must to post comments
0
0
Dragă soră, ştiu că este foarte greu şi dureros să trăieşti cu o persoană care suferă de această patimă, că uneori ţi se lasă mâinile în jos şi nu mai vreai să continui lupta pentru îndreptarea lui, când vezi că eforturile tale sint zădarnice şi-ţi pare că totdeauna va fi la fel. Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui. Nu vă pot spune cum ar trebui să procedaţi, căci oricum decizia vă aparţine. Dar nu avem noi dreptul la abandonarea luptei, cât de greu nu ne este. Şi v-aş îndemna să vă gândiţi şi la faptul că atât cât soţul d-ră are o familie, are alături oameni dragi, mai are şanse de recuperare, dar dacă va rămâne faţă în faţă cu acestă patimă nu va mai avea multe şanse pentru salvare. Pentru ca să poată lupta are nevoie de d-ră, de dragoste şi de răbdare. Mai ales că a demonstrat că vrea să lupte. Atunci când nu prea îşi controlează faptele eu zic că nu e cazul să vă luptaţi cu el, dar atunci când îşi revine vorbiţi-i despre suferinţa pe care v-o aduce, despre faptul că vreţi să-l ajutaţi să revină la o viaţă adevărată. Poate ar fi cazul să vorbiţi şi despre o mărturisire, despre apropierea sa de Dumnezeu. Dar nu-l forţaţi cu nimic şi la nimic. Toate să fie cu dragoste şi bunăvoinţă. Nu încetaţi să vă rugaţi pentru el Domnului şi Maicii Sale. Chiar dacă uneori nu mai vedeţi rostul nici al luptei, nici al rugăciunei şi toate vi se par inutile. Reveniţi cu toată credinţa, nădejdea şi dragostea la Dumnezeu. Ceea ce e cu neputinţă la noi toate le poate face Domnul. Dar trebuie să aveţi şi d-ră o credinţă neclintită, principalul deci este să nu vă îndoiţi de puterea Domnului şi de ajutorul său. Și despre divorț vă spun că doar cei slabi fug la judecată. Domnul nu a amintit nicăieri că prin judecată să ne despărțim ci ne-a lăsat de înțeles faptul că la judecat cea veșnică ne vom prezenta alătur de primul soț. Să nu vă faceți judecăți zădarnice din punctul perspectivei celorlalte posibilități de căsătorie. Ele au fost aprobate pentru slăbiciunea noastră. Dar mântuirea voastră este în biruirea acestor încercări alături de soț. Trebuie lucrat împreună și vă mai îndemn să vă căutați un duhovnic. Sunt convins că nu aveți. Că de aveați nu cred că mai deschideați ușile judecății.

Să vă ajute Domnul!

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.