0
0

Bună ziua, părinte. În primul rând vă rog să mă iertaţi căci întrebarea mea e destul de delicată, dar foarte importantă pentru mine, de aceea am îndrăznit : sunt căstorită cu soţul meu de aproximativ un an, avem amândoi aceiaşi vârstă 23 de ani. Cununia s-a făcut cum se cuvine, religios, ne-am căsătorit din dragoste, am fost curaţi amândoi înainte de cununie, şi ne înţelegem foarte bine. Singura şi marea problemă, din punctul meu de vedere este că nu facem copii. Pe la sfârşitul verii acesteia urmează să plecăm în străinătate să muncim acolo, pentru că aici ne descurcăm greu şi nu putem face nimic decât să supravieţuim. Astfel am luat împreună hotărârea ca eu să i-au medicamente contraceptive,  încă o perioadă de timp, măcar un an de zile. Acest lucru mă frământă foarte tare, mă văd ca fariseul din pildă, mărturisesc că mergem la biserică, că postim, că nu bem, nu fumăm, muncim, ne înţelegem bine, dar nu facem copii, şi oprim voit acest lucru. Cum să procedez pe viitor, deoarece când am încercat să-i spun ca nu mai vreau să i-au aceste medicamente soţul meu s-a împotrivit, a zis că e mai bine aşa, eu îl ascult, dar oare bine fac?? Oare cum fac familile preoţilor, care au numai 1 sau 2 copii, ei cum procedează? Prin abstinenţă? Cum să-i cer soţului meu acest lucru? Uneori mă întreb de ce m-am căsătorit, ce a fost în capul meu? Şi apoi îmi pare rău că îmi pun astfel de întrebări pentru că mi-e drag soţul meu. Ce să fac părinte? Ajutaţi-mă vă rog cu un sfat. Vă mulţumesc! Doamne ajuta.

  • a.ina a întrebat 13 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă soră, Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. Domnul ne-a lăsat cu voinţa liberă de a alege, dar şi cu răspunderea pentru toate acele care vor rezulta din toate aceste alegeri şi fapte. E o concepţie acceptată de mulţi din păcate că iniţial să ne stabilim noi să avem o casă, o masă şi apoi va veni rândul copiilor. Dar uităm şi de faptul că relaţiile dintre soţi nu au fost lăsate pentru plăcerile omului. Şi e trist că şi d-ră, dar nu numai soţul aţi luat acestă decizie. Acel „măcar un an de zile” nu numai înseamnă că vi-i indeferent care este voia Domnului în acestă privinţă, dar şi cred că va se lungi pentru o perioadă nedeterminată. Căci oricum puneţi greutăţile vieţii pe primul plan şi îngrijirea de rezolvarea lor. Dar are grijă Domnul de toate pentru acei care vor cu adevărat să-l urmeze. De aceea de aveţi d-ră mai multă credinţă şi dragoste faţă de adevăr ar trebui să munciţi şi în privinţa soţului, să-l aduceţi şi pe el la adevărul că de ne trimite Domnul acel dar minunat, copiii, atunci neapărat se îngrijeşte de toate cele necesare, altul e doar momentul că noi am devenit cu cerinţe atât de mari faţă de bunătăţile lumeşti…De aceea nu i-o cereţi soţului, dar îl aduceţi la acest adevăr, cu răbdare şi dragoste şi neapărat cerând ajutorul Domnului. Ar fi foarte bine să vă mai gândiţi și la faptul că după o perioadă de paza poate să fie cu neputință să mai aveți acea bucurie de a avea copii, Dumnezeu  poate să dea și așa o pedeapsă. Ce sau cum facem noi preoții? Părintele Iulian nu are copii dar iţi dorește la nebunie , eu am 3 copii și dacă îmi mai dă Domnul unul la anii aceștea cu cea mai mare dragoste aș accepta, dar oricum mulțumesc Domnului că dacă nu mie acus voi avea nepoți. Deci muncește asupra convingerii soțului și nu prin cuvinte dar prin fapte concrete cu credință și cu dragoste cu răbdare.  

Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui …

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.