Părinte, am și eu o nelămurire. Eu deobicei sunt o fire care mă las dusă de vânt (caracter slab) iar oamenii din jurul meu au observat lucrul acesta, și foarte multe persoane și chiar rudenii s-au folosit de aceasta slăbiciune a mea. Eu nu mi-am dat seama decât foarte târziu de acestea, având încredere în oameni, făcând unele lucruri chiar rele, dar îndemnată de ei, fără să-mi dau seama pe moment, dar după aceea stăteam și analizam situația și îmi părea rău. Totodată și pe altă parte aveam o durere în suflet pentru că dându-mi seama că am fost trasă pe sfoară, și nu reușesc să-mi revin și să uit, îmi vine să plâng tot timpul fără să mă opresc, mă simt neajutorată. După toate acestea, eu fiind la strâmtoare cu anumite probleme, am dorit să mă ajute din acele persoane dar niciuna nu a sărit, mai mult alungându-mă și batjocorindu-mă. Vă rog dați-mi un sfat și un Acatist sau o rugăciune de liniștire și pentru cei care aduc pagubă și lipsuri în familii.  Vă mulțumesc.