0
0

Bună ziua mult respectate părinte. V-am scris problema neliniștii mele sufletești (nr.5417). Vreau să revin cu detalii anume de ce cei din jurul nostru nu sunt de acord cu relația noastră. Noi ne-am certat în urmă cu ceva timp și am hotărât ca fiecare să-și vadă de viața sa. Acum nu sântem nici unul din noi căsătoriți, doar că trăim în concubinaj fiecare cu alte persoane. Dar eu nu mă simt bine și nici fericită alături de băiatul actual. Toți îmi spun că e băiat bun și ține mult la mine, însă în inima mea eu nu pot să-i fac loc. Credeam că o să-l uit pe celălalt și o să pot începe o viață nouă, dar m-am înșelat. Recent cel pe care-l  iubesc a revenit în țară și am luat inițiativa de a-l suna, ne-am întâlnit pe ascuns și ne-am mărturisit dragostea reciprocă. Am discutat și despre fata cu care trăiește el acum. Mi-a spus că ea face orice pentru el și dacă ar părăsi-o,  îi este frică că ar ajunge și la sinucidere. Și încă altceva ar fi faptul că ea l-a ajutat în multe privințe și că se simte dator și vinovat față de ea, de rudele ei. Și ne-am întrebat amândoi de ce doi oameni ce se iubesc nu pot să fie împreună? Sau poate Dumnezeu ne pune dragostea la încercări? Uneori îmi pare imposibil tot, alteori sânt dominată de o puternică speranță că totuși vom fi împreună. Am început să mă rog la Dumnezeu și la Sfânta Născătoare de Dumnezeu să ne ajute să fim împreună și să ajute și pe persoanele recente de lângă noi să înțeleagă aceasta și să nu sufere. Dar mă întreb e bine să cer aceasta? Nu e păcat că o să facem să sufere două persoane care ne iubesc, însă pe care noi nu le iubim, e vorba doar de respect și de unele responsabilități. Luminați-mă cumva. Vă mulțumesc anticipat!

  • Tamara a întrebat 13 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Doamne ajută. Am luat la cunoștință cazul dumneavoastră, pentru că anume la acea întrebare a răspuns părintele Victor. Acum voi încerca să redau un răspuns din altă privire. Și ași vrea să încep cu locul pe care voi încercați să vă eliberați de vină. Spuneți de ce doi oameni care se iubesc nu pot fi împreună. Nu are nimeni vina aici. Numai în voi și în lipsa înțelepciunii voastre e rodul neîmplinirii celor care sunt spuse de Sfinți ca și adevăr. Ei spun că dragostea învinge. Dar cum poate la voi să învingă pe când la voi se vorbește de ceartă. Cearta este cuvântul dovadă lipsei de voință în a se împăca cineva. Deci nu dați pe nimeni vina Nu e devină nimeni, nici din această lume și nici Dumnezeu. Încercați să căutați unde este cu adevărat nereușitele voastre. Și acum să revenim la actualitate. Foarte bine gândiți. Ar putea ca cineva să sufere și atunci nici fericirea voastră nu va avea roade frumoase pentru că va avea rădăcina sevei în nefericirea altora. Însă nici concubinajul vostru nu e bun. Așa că încercați înainte de toate să vă puneți la punct cu cele lăuntrice. O spovedanie nu ar strica. Cred că v-ar ajuta să începeți să meditați și chiar să meditați corect. Iar începutul, adică latura pe care trebuie să începeți punerea lucrurilor la punct ar fi pe fericirea aproapelui și nu împlinirea din propria fericire. Fericirea voastră să izvorască din fericirea altora. Chiar dacă va fi cazul să renunțați la propriile voințe. Atunci veți fi împliniți când veți căuta împlinire din împlinirea celor de lângă. Și mai ales că atunci când va fost greu: în urma despărțirii; ați petrecut alături de cei care acum vă sunt aproape. Cazul întâlnirii voastre pare a fi nepotrivit. Și vă spun de ce, dându-vă un exemplu din viața vie a Bisericii. Un preot a decis să meargă în Italia să își chivernisească forța în a aduna ceva mai mult pentru trup. Ei, a decis a și mers. În parohia dată a fost pus un alt preot, un preot care sa dovedit a fi un bun gospodar și părinte milostiv cu credincioșii(important este că nu sa dovedit a fi rău). Multe a făcut și pentru Biserică ca și piatră dar și pentru Biserică ca și suflet. După 5 ani de petrecere prin petreceri a decis preotul să se întoarcă și să revină la locul de unde a plecat. Acum ce părere aveți voi. Trebuie să i se deschidă lui ușa? Oricare nu ar fi dragostea lui față de Biserica pe care altădată a părăsit-o pentru alte motive. Canonic nu se poate așa ceva. Poate să primească altă parohie, dir nici aceasta nu ar trebui să i se facă în urma gestului lui. Dar procedând asemenea dragostei lui Hristos cea din urmă se poate oferi. Asemenea și vouă. Încercați să mă înțelegeți și de veți lăsa la o parte simțurile voastre atunci când îmi citiți cuvântul îmi veți înțelege și sensul cel adevărat al cuvintelor. Acum ca și concluzie clară, căci poate nu veți înțelege, eu vă spun că nu văd bine în ceea ce numiți voi dragoste. Eu nu văd în aceasta nici dragoste. Luați și meditați bine lucrurile și puneți-vă la punct cu cele ale sufletului și ale trupului.

Hristos este lumina, adevărul și împlinirea voințelor noastre.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.