Ei iaca. Bună ziua. Încerc și eu un orb să vă conduc. Haideți să începem cu începutul. Ce e cel mai important? Nu mergerea la biserică, nu postul, nu   … nu mai știu ce. Cel mai important pentru om e să își pregătească cămara sufletului. Și cele ce urmează vor avea roadă frumoasă. Încercați să vă aduceți liniște. Asta e cel mai important. Pacea lăuntrică și liniștea odihnitoară. Zbuciumul că nu mai există șansa e tot de la diavol: de al pune pe om cu fața la perete. Lăsați toate și mergeți spre a căuta liniștea. Încercați într-o zi să ieșiți undeva unde e mai puțină mișcare de om. Acolo unde e puțină mișcare de om acolo este locul unde ne putem îmbogăți cu liniștea lăuntrică. La natură undeva, la un râu sau pădure și meditați puțin despre cele ale sufletului, dar nu cele care vă mustră ci la cele frumoase, spre exemplu: cât de frumos este compozitia unei frunze și cat de preamărit poate fi Domnul prin ea, Creatorul ei. Apoi, după ce vă aduceți această liniște rodnică începeți cu apropierea de Creatorul acelei împrejurări în care vați găsit liniștea. În momentul căutării liniștii puteți să vă folosiți de rugăciunea: „Împărtate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre”. Iar la dorința de a vă recomanda o răgăciune, vă las la propria alegere. Alegeți dumneavoastră de la „Acatiste, paraclise și rugăciuni” cea mai potrivită pentru frământarea voastră sufletească. E bogată lista așa că aveți de unde.

Să creștem în credință.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie