Întrebare

Doamne ajută. Ținând cont de severitatea părintelui Cleopa în cele ale credinței încă a spus foarte blând. Deci așa și este. Organizația oastea Domnului e ca o punte. Cei care se îndepărtează de Biserică(căci și așa sunt, ostași depărtați de biserică crezând că ei nu mai au nevoie de preoți și nici de biserică, de ce să mergem la Biserică. Mergem numai la adunare după masă) e o punte spre sectarism. Iar cei care sunt sprijin și ajutor pentru preotul paroh(ostașii adevărați care nu pot trăi fără Sf. Liturghie și care mereu vrea mai mult, de aceea mai dorește ca după masă se mai adune și să vorbească pe baza Scripturii și a celor din Sf. Liturghie, pentru că ei sunt nesătui în cele ale credinței, și așa îmi explic și acele lacrimi a celor care trăiesc cu credință Ortodoxia) sunt ca o punte spre mântuire. Așa că nu e bine să îi judecăm ca pe cei răi ci să încercăm să vedem latura bună a fiecărui lucru pe care le întâmpinăm în această lume. Dar nu și pe cele care sunt abateri și neplăcute înaintea lui Dumnezeu. Eu personal am avut ocazia să cunosc lucrarea Oastei Domnului chiar din mijlocul existenței ei, Sibiu. Și vă spun că odată ce în fruntea ei se va afla preotul(a celor de la Sibiu sunt așa preoți ca Părintele Profesor Vasile Mihoc, ș.a., iar mai trebuie să amintim și de fruntea pe care o reprezintă Părintele Mihail Jar de la Mănăstirea Băinceni, Ucraina) este o lucrare binevenită în sânul Bisericii pentru că păstrează mereu flacăra aprinsă a credinței spre ceva „mai mult”. Și ce este mai mult deja poate să ducă spre desăvârșire.

Toate ne sunt îngăduite, dar numai pe cele care ne zidesc le primim ca și binecuvântare.