Sărut mâna, părinte. Aş dori să mă lămuriţi în legătură cu câtevai lucruri. Citind diferite îndrumătoare de spovedanie, mi-am dat seama de viaţa păcătoasă pe care am dus-o înainte, am mers şi m-am spovedit. Mi se întâmplă că de multe ori, chiar dacă am mărturisit un păcat şi nu l-am mai repetat, să-mi aduc aminte de anumite persoane cărora le-am mai greşit, anumite circumstanţe când am mai săvârşit acel păcat, circumstanţe pe care nu mi le-am amintit la cercetarea cugetului. Ştiu că prin sinceră spovedanie ne sunt iertate păcatele, şi duhovnicul mi-a spus că atunci când mărturisim un păcat, ni se iartă acel păcat săvâşrit şi în anumite circumstanţe pe care nu ni le amintim, dar ştiu că sunt şi păcate care chiar dacă au fost mărturisite şi ne amintim că s-a mai întâmplat şi altă dată, trebuie mărturisite. Nu ştiu exact care sunt păcatele care trebuie mărturisite din nou atunci când am omis acele dăţi când le-am săvârşit şi care nu ni le-am amitit la cercetarea cugetului, şi care sunt păcatele care chiar dacă au fost mărturisite şi nu ne-am adus aminte toate acele dăţi când s-au săvârşit, nu mai trebuie mărturisite. Vă rog să mă ajutaţi, căci nu vreau să-mi exagerez păcatele, nici să rămân cu ele pe suflet. De exemplu, am mărturisit păcatul malahiei (şi alte câtevai), ştiind că nu-mi pot aminti toate acele dăţi când s-a întâmplat. Dar sunt alte păcate pe care chiar dacă le-am mărturisit şi nu le-am mai repetat, mi se întâmplă să îmi amintesc acele dăţi când le-am săvârşit şi pe care nu mi le-am amintit decât după spovedanie (cum ar furtul, mândria, judecarea celorlaţi, cearta cu persoane pe care le-am mai mărturisit la spovedanie, dar nu mi-am adus aminte toate acele dăţi când s-au întâmplat etc. Cum îmi pot da seama care sunt păcatele care mai trebuiesc sau nu mărturisite? Şi încă ceva…, prietenul meu are doi cercei în ureche şi nu prea îmi place acest lucru, nici familia mea nu prea e de acord cu aceasta (în general vorbind), căci doar mama a observat de curând. Este greşit dacă vreau ca să renunţe la ei? Mă gândesc că poate îl judec sau poate nu-l iubesc pe aproapele ca pe mine însumi, şi-mi mai vin şi gânduri, de a-mi fi ruşine cu el. Cum ar trebui să procedez? Iertaţi-mă pe mine păcătoasa. Doamne ajută.
- a întrebat 13 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Bună ziua. În primul rând despre păcate. Nu e nevoie să spuneți toate împrejurările în care au fost săvârșite păcatele. E important la o spovedanie păcatul în sine și lepădarea de el. Și poate dacă e cazul și vreți să știți cum să procedați în anumite împrejurări în care vă frământă: spre exemplu ați furat de la părinți și vă mustră această faptă dar nu vă lasă nici liniște sufletească și vreți să aflați cum să procedați. Normal vorbind pedeapsa pentru păcat este „să nu mai faci” și ținem să amintim că nu e aplică alte pedepse pentru același păcat. Deci nu se pedepsește de două ori. Acest lucru se spune prin canon. Deci părerea noastră este că odată ce ați mărturisit păcatul ca formă nu cred că mai este de amintit și păcatul ca împrejurare. Iar dacă sunt anumite împrejurări care vă neliniștesc atunci le puteți doar pe ele mărturisi la următoarea spovedanie, cam în felul următor: părinte mărturisind la ultima spovedanie păcatul malahiei la prezent mă neliniștesc unele împrejurări de care nu sa amintit la acea spovedanie. Păcatul nu a mai fost făcut, dar neliniștea aceasta nu îmi da pace și vreau să primesc dezlegare de această neliniște. Și va fi luminat părintele să vă ajute. Dar în mare parte v-am spus cum stă lucrurile. Important este mărturisirea păcatului ca formă și nu ca împrejurări, numai dacă părintele întreabă. Spre exemplu eu la spovedanie de așa scârbă ce îmi aducea acel păcat odată ce spuneam: părinte acest păcat din tinerețile mele se luptă cu mine și vreau să îl spăl, duhovnicul nu mai zăbovea în amănunte. Deci important este: recunoașterea păcatului, voința de a te lepăda de el și „nu mai fă”. Iar despre cercei. Rușine scârboasă ca un bărbat să poarte așa ceva. Dacă pentru femei sunt interzise bijuteriile și nu mai știu ce ninunățenii, cu atât mai mare pentru bărbat. Și acel bărbat care poartă așa ceva este rușinat și lepădat de la fața lui Dumnezeu. Este mai rușinos decât o femeie care umblă fără haine. Pentru că firea bărbatului nu este pentru a se arăta în bijuterii în nas și urechi ci în bărbăția sa. Așa că soluția: ori se lasă de el, ori vă lăsați de el. Dar înainte să se lase în trup de ele trebuie să primească vindecare în suflet. Căci pentru aceasta a și apelat trupește la ele, pentru slăbiciunile sufletești. Ce să faceți? Să-i lămuriți toate acestea. Și de se va împotrivi: alungat să fie din societatea familiei voastre, deoarece nu este bine a se sta la masă nu hulitorii. Bine vă spune glasul lăuntric: „nu prea îmi place”. Cerceii vă plac, dar nu în urechile lui. Ar fi bine să nu vă placă deloc: așa ar fi cel mai minunat. Iar de va voi să fie un bărbat demn de urmat atunci să se lepede de rușinare și să se încalțe în încălțăminte tare, doar el va fi capul familiei. Și cap cu cercei nu am văzut niciunde, doar poate în cele ale necredincioșilor, prin care nu prea am poposit. De ce spun: „nu prea”? Pentru că am mai poposit, căci nu defăimez necredincioșii. Vreau ca toți la cunoașterea adevărului să ajungă. Dar prin acele familii de păcătoși nu am văzut „cap” cu cercei în urechi: numai dacă capul nu era femeia
.
Cu Doamne ajută.
Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
