V-am mai scris cu ceva timp în urmă. Eram revoltată pe mama, pe fraţii mei pentru necazul în care l-au băgat pe soţul meu (era vorba despre nişte cămătari). Îi uram atât de mult atunci. Mult timp nu am putut spune Tatăl nostru. Era ca şi cum m-aş fi osândit singură, ceream iertare Domnului, iar eu nu puteam ierta. Dumnezeu a vrut să-mi scoată în cale un preot căruia i-am povestit durerea mea (nu era spovedanie), el m-a sfătuit să reîncep să mă rog, întâi pentru soţul meu şi fetiţa mea, apoi cu timpul voi reuşi să mă rog şi pentru mamă, fraţi…, vrăjmaşi. A durat ceva timp până am reuşit să spun din nou Tatăl nostru, iar mintea, inima totul mi s-a luminat. Ura din suflet se evapora, dar mă tem că asta simt pentru că nu am mai auzit de ei… şi e doar uitare nu „iertare” din partea mea. Sunt atât de derutată…
- Laura a întrebat 13 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Dacă veți mai face și spovedanie, nu numai să întrebați preotul ce să faceți, atunci veți fi ajutată și mai mult. Căci în cadrul spovedaniei din durerea inimii, alungați pe satan și se apropie de dvs Harul lui Dumnezeu. Astfel vă și tămăduiți suflește, dar și încetul va dispărea ura, când veți înțelege că Domnul e dragoste și așa cum vă iubește și iartă dvs păcatele, așa face și cu dușmanii dvs. Și dacă El face astfel, dvs cine sunteți să vă răzvrătiți?! Înceracți să aveți gând smerit pentru orice persoană și astfel veți simți și mângâiere dumnezeiască. Deci vă îndemn la o spovedanie generală și pe dvs și pe soț, ca s-o luați de la început pe drumul duhovnicesc, cu noi puteri bune sufletești.
Acum, când suntem în postul mare, să iertăm din suflet pe toți, măcar astfel să aducem recunoaștere Domnului pentru patima Sa, adusă nouă, păcătoșilor!
Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
